Se apropie cătinel Crăciunul. Ocazie pentru multe orașe de peste tot să se îmbrace în lumină. Prin centre istorice sau nu, se organizează Târguri de Crăciun. Prin Bucureștim mai multe decât în alți ani. Unii zic că, privind pe afară, s-a preluat modelul. Alții, că sunt mai multe târguri anul acesta, cu rost de a fi strategic așezate. Ca să ocupe spațiul, în eventualitatea în care s-ar fi gândit unii să se mai adune și pe final de an să protesteze. Carevasăzică, spiritul Crăciunului să se aștearnă, cu voie sau fără de voie peste toți.
Decembrie fiind, vești bune și în orașul nostru. Pe centru, e rost de Târg de Crăciun. Brad a fost în fiecare an, luminițe au fost și ele, din ce în ce mai multe. Dar anul acesta este special, pentru că e Târg de Crăciun. Ai, n-ai de cumpărat, te-ndrepți spre el cu speranța că vei găsi un suvenir drăguț de luat de acolo, chiar dacă știi că l-ai putea lua mai ieftin, identic fiind, dintr-un supremarket. Patriotism local, domnule! Vrei să iei din Târgul de Crăciun al Sucevei. Așa cum vrei și să te încarci de bucuria sărbătorilor ce vin, de spirit – bineînțeles al Crăciunului.
Dorită fiind și eu de suveniruri și de spirit în avans al Crăciunului, pun mâna pe telefon și mobilizez gașca de prieteni. După modelul lui fiu-miu, care s-a dus pe centru cu prietenii, refuzându-mi anul acesta compania că de, e adolescent. Ajunși în centru ne încântă noutatea de anul acesta. Cupola de luminițe! Ne încântă și bucuria celor mici ce se urcă în caleașca trasă de doi reni, în lumină. E centrul atracției. Pentru că moșii, plini de luminițe nu par să-i atragă, deoarece nu seamănă prea mult cu cel pe care îl cunosc ei de prin poze. Blițuri și amintiri imortalizate. Țin loc de suveniruri. Pentru că, dacă te uiți în jur, nu vezi urmă de altceva cu care să pleci de la târg. Cele patru tarabe deschise îți oferă plăceri mai mult sau mai puțin tradiționale, dar sigur trecătoare: vin fiert… popcorn și “kurtos kalacs”. Toate sub deviza: ,,Hai în Bucovina!” Restul de aproximativ douăzeci de căsuțe sunt închise. În întuneric. Și tăcere. Nicio colindă nu se aude. Și-mi pun întrebarea de ce. Mă gândesc, în logica mea lipsită de spirit antreprenorial, că o fi din cauza costului prea ridicat al chiriei. Și mă întreb ce ar fi fost dacă în loc de nimic, primăria ar fi încasat ceva, mai puțin ce-i drept, iar vizitatorul de Târg de Crăciun n-ar fi fost nevoit să vină într-un centru doar cu luminițe și să plece doar cu fotografii.
Oi fi eu prea umbaltă prin alte târguri, de nu știu să mă bucur suficient de cel din centrul Sucevei. Ce să fac? Zic drept că mi s-a părut un târg tare trist, privind spre căsuțele pustii.
Noroc de zâmbetele copiilor, de strălucrirea din ochii părinților și de cupola de luminițe. Altfel n-aș fi spus că e despre Crăciun. Poate anul viitor. Încet, dar cu pași siguri. Susținuți de educație.
