Pe 4 octombrie sărbătorim Ziua Mondială a Animalelor. Nu întâmplător la început de Brumărel, ci pentru că este data la care a fost canonizat Sfântul Assisi, protectorul animalelor. Sărbătorim nu doar animalele de lângă noi, de companie, ci și pe cele de prin sălbăticie, amintindu-ne că multe dintre ele sunt pe cale de dispariție.
Mă îndrept însă azi cu gândul spre cele ce ne sunt alături zi de zi. Cele pe care le-am primit în familie destul de retincenți la început, știind că este o responsabilitate și o grijă în plus. Dar le-am primit și apoi le-am iubit de dragul celor mici, care cu ochi umezi de cățel ne-au promis că vor fi mai responsabili, când au strâns în brațe primul animal de companie. Iar decizia de a mări numărul membrilor familiei s-a dovedit a fi una bună.
Dincolo de trezirea dis-de-dimineață, pentru a scoate cățelul la plimbarea matinală, dincolo de timpul pe care îl petreci în fiecare dimineață periind pisica cu speranța că vei găsi mai puțin păr pe covorul din sufragerie. O decizie bună, pentru că cel mic chiar a devenit mai responsabil și mai atent la trăirile lui și ale celorlalți. Nu uită că animalul trebuie hrănit, că trebuie curățată litiera și se rupe chiar de la calculator pentru a petrece timp cu el.
Chiar și tu, adultul familiei, remarci beneficiile pe care ți le aduce. Nu mă refer la cele ce țin de sănătatea fizică, despre care citești în articolele pe care prietenii binevoitori – dar care nu au animale de companie – ți le trimit să le citești pentru a-ți reconfirma că a fost o decizie bună cea de a primi un animal în casă. (Gen: “torsul pisicii contribuie la vindecarea infecțiilor” sau “prezența unui câine în familie contribuie la scăderea tensiunii arteriale”.) Mă refer mai mult la cele pe plan emoțional. La faptul că un animal prezent în casă îi poate aduna mai mult pe membrii familiei la un loc, poate detensiona o situație dificilă printr-o mișcare veselă de codiță și de-a dreptul compensează lipsa prezenței unui frate în familie.
Și chiar dacă astăzi nu-i vei cumpăra o jucărie în plus sau nu-i vei cânta “La mulți ani”, deși e ziua lui, cu siguranță o îmbrățișare în plus nu ar strica. Nici animalului de companie, nici ție, cel care te tratezi cu doze de educație zilnic și ești fericit că ai un patruped în casă, chiar dacă observi, chiar înainte de a pleca la serviciu, că e o gaură în plus în canapeaua primită moștenire de la bunica.
