Într-una din serile trecute, am urmărit un film american tare drag mie. Nu are importanță nici titlul, nici numele actorilor. Și chiar dacă ar avea, mărturisesc că mi se întâmplă destul de rar să le rețin, memoria mea fiind destul de selectivă în privința acestor lucruri. În schimb am reținut o întrebare și un răspuns din dialogul purtat între părinte și copil: “Cât de mult mă iubești? Cât drumul de la Pământ la Lună”.
Lung drum, deci dragoste mare – cum e și firesc să fie, în astfel de situații. Afecțiune mărturisită de părinte copilului. Mi-a plăcut replica, recunosc. Și am zâmbit, căci avem și eu și copilul meu un ritual al acestor întrebări și, de fiecare dată, Luna mi se pare prea aproape pentru a măsura sentimentul.
Dar brusc mi-a venit în minte o zicere pe care am tot auzit-o de-a lungul existenței mele. “Pe copil să nu-l săruți decât în somn.” E veche, ce-i drept, și poate nu la fel uzitată ca în trecut, dar cu siguranță amprentată încă în mintea multora dintre părinți. Părinți care vor să se asigure că vor crește copii independenți, capabili să-și gestioneze emoțiile eficient, nicidecum alintați sau cocoloșiți.
Nu știu adepții cărei educații sunteți. Căci aparent ambele funcționează bine, condiționate fiind cu siguranță de diferiții factori ce țin de mediu, educație și bineînțeles de…. materialul uman.
Cred însă că în zilele noastre, în care cu toții suntem atât de grăbiți și petrecem mult mai puțin timp cu copiii decât o făceau părinții noștri, e mai multă nevoie ca niciodată să le spunem celor mici că îi iubim.
Pentru a construi o relație pozitivă, esențială este comunicarea în familie și nu ceea ce oferim material. Lasă-l pe micuțul tău să te cunoască mai bine spunându-i care sunt convingerile și credințele tale. În scurtul timp pe care îl petreceți împreună, dovedește-i că poți să crești alături de el. Deci, pune-te în mintea lui și joacă-te de-a prințesele sau BEN 10, pentru ca mai târziu să fii pregătit să suferi alături de el pentru dezamăgirile în dragoste ce vor veni. Respectă-l, neignorându-i dorințele, dar explicându-i de ce nu sunt posibile anumite lucruri. Și bineînțeles străduiește-te ca timpul petrecut împreună să fie unul de calitate. Și pentru a fi în echilibru cu cele două citate amintite la început, după o zi petrecută spre binele lui, n-ar fi rău să-l săruți și în timp ce doarme.
Punându-i întrebări, va învăța și el să ți le adreseze. Dându-i răspunsuri sincere, va căuta și el sinceritatea pentru întrebările pe care i le adresezi. Nu-i simplu, ce-i drept, dar e pe măsura distanței de la Pământ la Lună sau Soare.
Relație pozitivă părinte-copil este egal cu comunicare eficientă. Închei aici, pentru că mă grăbesc să-i mai spun o dată micuțului meu cât de drag îmi este. Căci știu că fiecare dintre noi, mai mici sau mai mari, avem nevoie să auzim cât mai des acest lucru. Și bineînțeles că-l voi îmbrățișa, încercând să-i strecor în buzunar și o doză mică de educație!
