Îmi spuneam, zilele trecute, că lumea aceasta este plină de copii. Pentru că, indiferent în ce colț de lume te-ai îndrepta, acolo unde sunt oameni, sunt copii. De diferite vârste: preșcolari, școlari, studenți, oameni ce muncesc sau pensionari. Toți sunt copiii cuiva. Iar unora dintre ei, cu șansă, le-a venit rândul ca, pe lângă binecuvântarea – de cele mai multe ori – de a fi fiica sau fiul cuiva, să fie și părinți.
Și cum bine știm, nu ne alegem niciodată copiii cui suntem. În schimb, ca părinți, putem face câteva alegeri legat de felul în care ne educăm copiii. Prin ceea ce le spunem, dar mai ales prin ceea ce facem. Pentru că, vrem sau nu, părinții sunt modele pentru copii. Mai bune sau mai puțin bune. Nu mă refer la băieții care aleg la maturitate să fie precum tatăl sau, dimpotrivă, opusul lui, tocmai pentru că nu le-a plăcut modelul. Ci mă refer astăzi mai ales la fete, care în alegerea viitorului partener de viață au deja un tipar creat din copilărie în persoana tatălui.
Nu știu dacă e o regulă și nici n-am să citez studii pe această temă, ci am să spun că am întâlnit multe fete care aleg așa. Chiar dacă realizează la maturitate că poate nu e cea mai bună persoană, acel gen de om și-l doresc alături. Nu știu câți dintre tați sunt conștienți de acest lucru… Dar sunt sigură că mai toți visează pentru fiice lor cei mai buni băieți, care să fie și harnici și puternici și blânzi și iubitori. Asta deși ei, capii familiei, nu au tot timpul aceste calități. Doar că cele care aleg în cele din urmă, tot fetele sunt. Iar ele, chiar dacă se simt mai mult sau mai puțin confortabil, îi aleg tot pe cei ce seamănă taților.
Și-atunci, cum e de făcut, dragi tați grijulii de fete? Poate să oferiți în familie un model pe măsură, cum spunea o bună prietenă partenerului de viață. ,,Încearcă să te comporți mai mult așa cum ți-ai dori să se comporte omul ce va fi alături de fiica ta!”. Culmea e că a funcționat, măcar și pentru o scurtă perioadă de timp. Ar putea fi un îndemn bun de folosit pentru mai multe mame de fete, adresat perechii masculine. Și poate de dragul fiicelor, tații vor fi mai atenți la modelul pe care-l afișează. Indiferent dacă e vorba de politețe, de un anume gen de muzică pe care îl ascultă, de felul în care se îmbracă sau vorbesc.
Concluzionând! Dragi tați de fete, dacă vă doriți mai târziu să le fie mai bine fiicelor – viitoare soții, aveți mai multă grijă la modelul pe care voi înșivă îl construiți! S-ar putea să nu vă fie pe plac alegerile fetelor, dar întrebați-vă atunci, dacă nu aveți și voi o contribuție… involuntară, ce-i drept.
O zi frumoasă, vă urez! Cu modele demn de urmat, în doze mai mari sau mai mici, indiferent de sunteți mame, tați sau copii.
Leave a Reply