Se aproprie alegerile și mi-e din ce în ce mai greu să fac abstracție de politică. Nu o înțeleg deloc! Și culmea, oricât aș încerca, tot nu îmi iese.
Când văd un om frumos pe care îl cunosc mai îndeapropae că intră în ea, mă întreb de ce o face. Pentru că am senzația că e imposibil să te păstrezi frumos (vertical) și să nu renunți la propriile valori odată intrat în politică. Mi se pare că atunci când spui ,,da” unui partid, deja renunți la parte din tine. La cea mai frumoasă și sinceră. Poate nu și în interior pe de-a-ntregul. Dar suficient cât să nu mai fii tu.
Chiar nu mai pot gândi cu naivitate că un om își sacrifică propriile valori pentru binele colectiv. Nu pot, pentru că de peste douăzeci de ani de când votez nu mi-a fost dat să văd binele acesta. O fi fost, nu zic nu, în unele cazuri, dar nu suficient de vizbil cât să-l văd și eu.
Am văzut însă zilele trecute aleși care au votat mărirea salariilor celor din învățământ și sănătate. În condițiile în care legea interzice astfel de demersuri cu șase luni înainte de alegeri. În sfârșit o lege care îi ajuta pe aleși să evite penibilul! Dar culmea, ei l-au ales. Ca și cum cei ale căror salarii urmau să se mărească ar fi atât de limitați încât trei lei în plus în portofel i-ar fi direcționat spre sălile de votare precum Fata Morgana pe cei însetați prin deșert.
Chiar nu mă pricep deloc la politică! Și știu că sunt și alții ca mine. Dar existența sau lipsa bunului simț e mai ușor de sesizat de mulți, decât rosturile politicii.
Mă gândesc cu greu spre ziua alegerilor… Pentru că n-am lipsit niciodată de la vot, din simpla dorință de a alege eu și nu altcineva pentru mine. De data aceasta, însă, nu prea am de ce să mă agăț în alegerea unora sau altora. Să aleg pe cineva care îmi este cunoscut și pe care îl consideram valoros până a se decide să intre în politică? Mi-e teamă că voi greși, făcundu-i un rău. Și-mi voi face și mie unul, împuținând oamenii care-mi plăceau din jurul meu. Pentru că vor pleca la București și se vor întoarce alții, mult mai mici. Și mai săraci pe interior, chiar dacă mai bogați pe dinafară.
Greu cu alegerile! Măcar de ne-am pricepe mai mulți la politică decât ne pricepem la fotbal! Și culmea, în politică îmi pare că nici dozele de educație nu mai sunt de mult folos. Uneori chiar pot dăuna…
Leave a Reply