În weekendul acesta mi s-a întâmplat să merg la salonul de coafura. E locul acela, domnilor, în care mai în etate sau nu, doamnele se lasă nițel răsfățate, în care se povestesc tot felul de întâmplări auzite sau trăite, în care se face schimb de rețete sau de diete. În funcție de vâstă și preocupări.
Mie una când merg în astfel de locuri mi se întâmplă să mă identifice colega de răsfăț de salon de multe ori cu școala. Și-atunci discuțiile ce se stârnesc sunt legate de educație. Întrebările sunt din cele mai diverse: …,,Au înnebunit iarăși cei de la București?!? Vor să meargă cei mici până în Ajunul Crăciunului la școală?”… ori: ,,Cum să-l fac pe juniorul meu să citescă în vacanță?” … sau: ,,Ce doamnă ar fi ideală pentru copilul meu, ce va deveni elev peste trei ani?”
La unele întrebări e simplu de găsit răspunsuri… La altele însă lucrurile sunt mai complicate.
Întrebarea legată de cei de la București, care hotărăsc destinele școlii are același răspuns de câțiva ani: Nu au înnebunit. Doar că rătăciți prin birouri de ministere și niciodată la catedră, în fața elevilor, mai pierd din când în când contactul cu realitatea. De data aceasta cu noroc, au revenit și au decis să lase timp doamnelor profesoare mai pricepute în ale bucătăriei să facă cele de trebuință mesei de Crăciun măcar cu două-trei zile înainte de Ajun. Iar elevilor timp să repete colindele. Deci vacanță de iarnă începe pe 16 decembrie și nu pe 23, cum anunțaseră în grabă la final de iulie.
La întrebarea legată de entuziasmul și sporul copilului într-ale cititului am încercat să găsesc răspunsul în mai multe doze de educație din 2014 încoace. Rețeta miraculoasă și cu efect garantat nu am găsit-o încă. Tot ce pot să spun este că ține mult de exemplul personal al părinților în ale lecturii.
Și-am ajuns și la a treia întrebare, legată de recomandarea pe care aș putea să o fac, legat de doamna ideală pentru copilul fiecărui părinte. Uite că aici lucrurile se complică. Și nu pentru că nu aș avea răspunsul. Ci pentru că răspunsul e unul ce poate nemulțumi… nu există doamna ideală. De ce? Pentru că doamna învățătoare care îmi place mie s-ar putea ca ție să ți se pară după primele luni de școală total nepotrivită pentru copilul tău. Pentru că ar putea avea prea multe sau prea puține reguli, ar putea fi prea vârstnică sau prea tânără, prea încruntată sau prea zâmbitoare. Și-atunci cel mai bine e să încerci tu să o cunoști. Personal. Pentru că cerând altor zece persoane părerea ai putea afla zece păreri diferite.
Și chiar dacă zece e bun la școală… aici ar putea fi de rău.
Leave a Reply