Este deja vineri și sunt convinsă că vă întrebați și dumneavoastră când a mai trecut încă o săptămână. Mie una mi se pare că timpul trece mult prea repede, de o vreme încoace. E mult prea grăbit… cum spun adesea… Iar noi alergăm în permanență, de teama de a nu-i rămâne în urmă. Și ne străduim, în mare parte a timpului, să facem cât mai multe lucruri de calitate. La serviciu și acasă.
Apropo de calitate… și timp… Aud din ce în ce mai des sintagma “timp de calitate”. Folosit cu referire mai ales la timpul pe care e bine a-l petrece părinții alături de propriii copiii.
Ne punem de multe ori problema calității. Calitatea aerului, a apei, a produselor și serviciilor pe care le cumpărăm. Dar, oare, câți dintre noi ne punem problema calității timpului pe care îl petrecem cu cei mici? Căci timp petrecem… Și care sunt standardele după care i-am putea măsura calitatea? Chiar așa! În mai toate domeniile există standarde de calitate, indicatori sau cum s-o mai fi numind. Avem la ce ne raporta. Dar un manual cu o astfel de listă pentru părinți, există? O fi… dar încă nu l-am răsfoit, din lipsa timpului probabil. Și-atunci, se nasc întrebări firești:
Oare, dacă am grijă să-mi sun copilul în fiecare zi, la ieșirea de la școală, pentru a-l întreba cum i-a fost astăzi, ce-i drept, de teama că nu voi apuca din cauza oboselii să o fac după-amiaza, cum stau cu nivelul calității? Oare, dacă petrec cu copilul meu timp în fața televizorului, e drept el într-o cameră, iar eu în cealaltă, căci nu avem aceleași gusturi, unde mă situez pe scara calității? Dacă ne petrecem timpul pe aceeași rețea de socializare, eu pe laptop, el pe tabletă, dar chiar în aceeași cameră, am mai urcat pe aceeași scară?
Și, dacă stau mai bine să mă gândesc, călătoria cu mașina spre sau dinspre școală sau destinații de weekend o facem scaun lângă scaun. Chiar dacă sunt concentrat la drum, la peisaj sau la muzica ce se aude în difuzoare. Și chiar dacă, din aceste motive, vorbim mai puțin, e timp petrecut împreună. De calitate, cred.
Ce să mai zic de plimbările în famillie… Ar trebui să mă urce în topul calității, căci ne plimbăm, ce-i drept printre rafturile supermarketului, dar o facem de mână… Nu-i așa că am crescut deja nivelul calității?! Căci sper că ați observat că mă strădui să micșorez cât mai mult distanța dintre mine și copilul meu.
Părinte responsabil fiind, încerc să strecor cât mai des în timpul ce trece, timp petrecut cu copilul meu. Căci sunt conștient că el trebuie să fie o prioritate a mea. Îl pun mereu pe primul loc în propria-mi existență, iar el este rațiunea pentru care muncesc, uitând uneori de timp.
Iar despre calitatea lui, îmi pun uneori întrebări. Și-mi spun că poate ar fi mai bine să petrec o oră din multele pe care nu le dorm jucându-mă cu el, întrebându-l despre prieteni, despre victoriile sau înfrângerile de peste zi. C-ar fi mai bine nu să stăm doar împreună în aceeași cameră, ci să facem ceva împreună. Dar nu prea îmi iese… căci timpul e grăbit, cum spuneam.
Dar nu-i nimic. Vine weekend-ul și timpul va fi poate mai îngăduitor. Așa că îmi propun din nou să mai cresc calitatea. A timpului. Petrecut cu copilul meu. Și dacă reușim împreună să consumăm și o doză de educație, zic că n-ar fi rău, nici pentru mine, nici pentru copilul meu, nici pentru timpul trecut.
Leave a Reply