Trebuie să recunosc că astăzi voi vorbi despre ceva ce mi-e mai puțin cunoscut, deci voi fi pe un teren alunecos. E vorba despre politică. Dar cum viața noastră e influențată și de factori ce ne sunt mai puțin familiari și nu putem sta deoparte, cred că uneori avem obligația de a-i modifica, tot prin educație.
Deci îmi fac curaj și zic: Zilele trecute am aflat de canditatura la primărie a domnului Ion Lungu. Fețe stupefiate sau rânjete satisfăcute în rândul celor pasionați de politică, la aflarea partidului ce îl sprijină. Uite că pe mine m-a durut mai puțin că e candidat din partea PNL-ului, partid cu care se războia cu puțin timp în urmă. Nu m-ar fi deranjat nici dacă ar fi candidat din partea PRM-ului. În schimb m-a suprins faptul că-și dorește încă 4 ani în fruntea orașului. Trăiam cu senzația că a epuizat deja timpul admis. Sau chiar dacă legea îi permite încă o canditatură, e onest cu el și cu ceilalți și, dându-și seama că nu a schimbat în bine Suceava în ultimii ani, lasă locul altora…
Ultima parte e o glumă. Amară. Pentru că n-am văzut politician care să cedeze locul pentru că își dă seama că nu reușește să schimbe nimic. La noi, dacă legea nu-ți interzice clar ceva, nu te lași până nu obții. Găsești tu o portiță. Iar dacă legea nu e clară, invoci o excepție de neconstituționalitate și iei ce vrei.
Bun… Deci domnul Ion Lungu este viitorul posibil primar al Sucevei din partea PNL-ului. Ceea ce mi se pare cel mai deranjant e faptul că alternative sunt prea puține. Iar acestea, puține, nu sunt foarte vizibile. Și atunci suceveanul de rând e pus în situația de a-l alege din nou pe vechiul primar, deși e nemulțumit de ce a făcut, și mai mult de ce nu a făcut, în lungul timp petrecut în această poziție.
Adică suceveanul este obligat să dea din nou dovadă de nebunie, dacă e să-l cităm pe Albert Einstein. Pentru că “nebunia înseamnă să faci același lucru în mod repetat și să te aștepți să obții alt rezultat”. Alegem același om, cu aceleași metehne, cu aceiași oameni în jur și sperăm că vom obține o schimbare pentru Suceava.
E drept că oamenii au așteptări diferite de la noul primar. Unii vor mai multe locuri de petrecere a timpului liber. Alții vor un teatru și o trupă de teatru la Suceava. Alții vor locuri de parcare mai numeroase, un oraș mai curat, piste pentru bicicliști, parcuri, dreptul de a ridica pretenția ca Suceava să fie Capitală Culturală Europeană măcar peste 25 de ani… Alții vor doar să se îmbogățească… Enumerarea așteptărilor ar putea continua.
Dar cum noul primar ar putea fi vechiul primar, zic că bine ar fi ca parte dintre noi să avem așteptări mai puține. Sau deloc, dacă este posibil. Pentru că, făcând lucrurile în același fel, nu avem dreptul să ne așteptăm la schimbare. Doar dacă, în conformitate cu spusele lui Einstein, nu am devenit nebunii de la Curtea Sucevei…
De câte doze de educație o fi nevoie pentru a face lucrurile altfel?
