Cum vă simțiți astăzi? Sper că nu aveți dureri de cap sau temperatură!
Eu m-am trezit cu gândul la o discuție purtată de curând cu o mămică a unei eleve. Care îmi explica absența acesteia de la școală prin starea de rău pe care o avusese în acea dimineață. Inexplicabil. Căci nu era bolnavă, așa cum era fratele puțin mai mare, cel care era nevoit să absenteze din motive obiective.
Cred că nu e prima dată când auziți de o astfel de situație: dureri și stări de rău ale copilului, fără ca medicul să depisteze o cauză organică. Poate și dumneavoastră ați trecut prin situația în care copilul nu a vrut să meargă la școală într-o dimineață, la vreun concurs sau la dentist, făcând brusc temperatură. Prima reacția a noastră, ca adulți cu experiență ce suntem, este să ne zicem… “Joacă teatru. Încearcă în felul acesta să mă înduioșeze, convingându-mă să-l las acasă. Las că nu-i merge cu mine! Va merge unde e de mers și-i va trece, vrând-nevrând.” Sau alții, dimpotrivă, îi așază ușurel și în deplină tăcere în pat, îndopându-i cu diferite pastile la care se speră că cel mic va reacționa, așa cum a mai făcut-o când era bolnav.
Recunosc că mi se întâmpla și mie cu ceva vreme înainte, când trebuia să plec de acasă pe o perioadă mai lungă de timp, să-l aflu pe cel mic cu febră chiar în momentul plecării. Și-atunci am citit, m-am informat, iar astăzi vă ofer și dumneavoastră câteva răspunsuri, de genul celor oferite mămicii îngrijorate, în doză scurtă de educație.
Este vorba de somatizare: boli ale copiilor ca răspuns la situații de stres. Și care ar fi soluțiile specialiștilor?
În primul rând, să nu tratăm cu indiferență astfel de manifestări. Căci, odată cu trecerea timpului, ele nu vor dispărea, ci, din contră, se vor bătători. Și peste timp, adult fiind, ori de câte ori vor apărea situații stresante la job sau acasă, va reacționa la fel.
Pentru că somatizarea apare atunci când copilul epuizează toate celelalte căi de comunicare. Și, deși și-a transmis nevoile, acestea au fost ignorate sau respinse de adulții familiei.
Soluția este empatia. Ne punem în pielea lui și arătăm că îl înțelegem. Iar dacă ne-a spus care este motivul emoțiilor, îl ascultăm și-l susținem, fără a-i evalua sentimentele. Contactul fizic, o mângâiere pe spate sau o strîngere în brațe, îl pot ajuta foarte mult… Sper că n-ați uitat de efectul benefic al îmbrățișărilor, pe care vi l-am descris într-o doza anterioară! Căci, îmbrățișându-l, îl putem umple de energie pozitivă, de dragostea noastră și de sentimentul de siguranță. Exact de ceea ce are nevoie în astfel de situații.
În concluzie, soluția în astfel de situații este înțelegerea sentimentelor copilului prin dialog, dovada că-i sunteți aproape și vă pasă. Acest fel de a reacționa poate fi mai eficient decât toate medicamentele sau tratamentele naturiste din lume. Și, uite așa, nu va mai lipsi de la școală și va avea curajul să se confrunte cu încercările fiecărei zile.
Nu renunțați, însă, nici în astfel de zile, la o doză de educație!
