Astăzi mă gândeam că n-ar fi rău să vorbim despre felul în care privim lucrurile ce ni se întâmplă. Lucruri bune sau mai puțin bune. Pentru că este foarte important ceea ce ni se întâmplă, dar la fel de important este felul în care ne raportăm la cele întâmplate. E ceea ce ne poate ajuta să mergem mai departe mai mult și mai bine… sau nu.
Și cum tuturor ne plac poveștile, spre o mai bună înțelegere, m-am gândit să vă spun una din care avem cu toții de învățat.
E povestea unei bunici la care a venit nepoata într-o zi să plângă. Pentru cele mai puțin dorite ce i s-au întâmplat în viață. Lucruri neplăcute, care nu o lăsau să meargă mai departe, așa cum spuneam: mai mult și mai bine. Și care o făceau să se întrebe dacă merită să lupte și să continue.
Bunica, asemeni oricărei bunici, se pricepea de minune la gătit. Dar de data aceasta puse la fiert în trei oale nu ciorbe, fripturi sau alte bunătăți, ci morcov, ouă și boabe de cafea. Și le lăsă să fiarbă, timp egal pe fiecare. După douăzeci de minute le-a scos pe toate pe o farfurie și-apoi i le-a întins, zâmbind. Nepoata pe toate le folosise în bucătărie, le știa rostul, dar de data aceasta nu pricepea ce vrea bunica să îi spună. Cam așa cum ni se întâmplă adesea tuturor. Vedem unele lucruri sau persoane atât de des, încât nu ne mai obosim să aflăm și ceea ce nu se vede la o primă privire.
Bunica însă, a făcut-o să înțeleagă schimbarea. Aceea pe care o suferim fiecare, trăind alături de oameni și faptele lor. Pentru că toți ne schimbăm, așa cum morcovul din tare devenise moale, iar oul cu coaja fragilă prin fierbere devenise tare în interior. Apa fierbinte a reușit să schimbe definitiv.
Cam așa e și cu noi, oamenii. Pe unii greutățile ne fac mai slabi, pe alții ne întăresc. Schimbări vizibile, dorite sau nu. Mai sunt însă și unii care reușesc să fie asemeni boabelor de cafea. Pentru că boabele nu s-au schimbat… Cel puțin nu s-au schimbat vizibil… În schimb au reușit să schimbe ele apa. Dându-i culoare și aromă. Finalul poveștii e fericit pentru că e despre înțelegere și despre șansa de a putea să faci alegeri.
Închei acum întrebându-vă și eu, asemeni unei bunici, deși nu mă pricep la fel de bine la gătit sau parabole: care ar fi locul vostru în poveste? Locul real, nu cel dorit. Răspunsul îl veți găsi cu siguranță, de data aceasta chiar și în lipsa unei doze de educație.
