În nu de mult încheiata vacanţă de vară, patru profesori de la Școala Gimnazială “Ion Creangă” Suceava au participat la cursurile de perfecționare “Reaching, teaching and keeping learners and sensitization training for teachers and trainers”.
Una dintre participantele la curs a fost şi prof. Nadia Mihaela Dănilă, care a povestit despre experienţa trăită în Islanda.
“Drumul spre Islanda a fost un adevărat test al răbdării, rezistenței și îndurării personale. Aceasta, deoarece distanța din Suceava până în orașul islandez Borgarnes depășește 3.700 km. Orașul se află la 60 km nord de capitala Reykjavík și are o populație de circa 1700 de locuitori (Suceava are peste 92000 de suflete).
Dar, cum bucuria omului întru împlinirea spiritului este infinit de mare, neplăcerile inerente limitării trupești au fost în cele din urmă trecute cu vederea, după o masă copioasă și un somn asemănător celui veșnic (cred).
Totuși, starea de disconfort mi-a fost amplificată de clima aspră și neprietenoasă, de oboseala continuă indusă de diferența de fus orar și de peisajul cenușiu și tern, macabru chiar – numai roci vulcanice gri, munți negri pătați pe alocuri cu petice murdare de zăpadă.
Și iată că pe data de 2 iunie 2015, patru profesori de la Școala Gimnazială ”Ion Creangă” Suceava, au început cursurile de perfecționare “Reaching, teaching and keeping learners and sensitization training for teachers and trainers”…
Scopul cursului era așadar pregătirea și sensibilizarea personalului didactic pentru a lucra eficient cu TOATE categoriile de elevi: copii cu dizabilități, de alte etnii, imigranți, defavorizați social sau proveniți din familii dezorganizate etc.
Cu tot titlul pompos al cursului, lungul șir de cursuri de perfecționare m-a învățat că astfel de activități au un tipar care predispune câteodată la plictiseală și lipsă de atenție.. Ca urmare, m-am înarmat încă din prima dimineață cu răbdare și multă îngăduință, frustrată fiind și de dorul de fetița de acasă.
Pe mica peninsulă a Islandei ne-am întâlnit cu alți profesori din Polonia, Turcia, Grecia și Suedia, adunați de către profesoara islandeză Gudrun Petursdottir, sociolog, profesor coordonator și director al ICI (“Islanda Interculturală”).
După câteva minute după începerea cursului s-a petrecut o… vrajă. Profesoara Gudrun a început să vorbească într-o engleză cu accent german, pe care iute am asimilat-o și a devenit unul dintre atuurile farmecului său personal. Am uitat de copil, de rate la bănci, de tatăl bătrân. Se spune că omul sfințește locul; ei bine, profesoara Gudrun poate sfinți mintea și chiar o poate întineri.
De-a lungul cursului am fost copil – elev, docil, încântat, exaltat timp de o săptămână, iremediabil îndrăgostit de profesorul care știe să-i ajungă la suflet, să-l modeleze, să-l corecteze și să-l mângâie, sau să-l certe blajin în caz că greșește și să-l cucerească definitiv în cele din urmă.
Ne-a învățat să predăm ALTFEL în echipe sau individual, punând accent pe învățarea prin cooperare și ne-a demonstrat cum poți să ajungi la inima oricărui copil ”forțându-l” să arate tot ce are mai bun și să aprecieze calitățile colegilor.
Am plecat din Islanda cu o inimă mare, împrumutând din vraja unui dascăl desăvârșit: Gudrun Petursdottir.”
