De curând, m-am întors dintr-o tabără. Nu, nu una în care să-i însoțesc pe cei mici, ci una în care să însoțesc gândurile mele și ale altora, frumoase și care pot părea idealiste, gânduri legate de educație.
Am întâlnit oameni din toată țara. Profesori, părinți elevi și studenți, oameni care au decis să investească în educația altfel. Despre ce s-a vorbit acolo – planuri de viitor, am să vă vorbesc, cu siguranță, cu o altă ocazie. Am să împărtășesc, însă, ceea ce m-a impresionat foarte mult. Și m-a făcut să sper că lucrurile ar putea să se schimbe în ceea ce ține de sistemul de educație, mai curând de cei 50 de ani anticipați în urmă cu ceva vreme.
M-au impresionat foarte mult tinerii prezenți. Care erau nu doar foarte vocali, ci chiar aveau ceva de spus. Tineri umblați prin câteva școli din lumea aceasta, care au văzut că educația se poate face și altfel, chiar foarte bine. Care aveau curajul să-și expună ideile argumentat, fără teama că ar putea greși în afirmații, conștienți fiind însă că pot învăța din greșelile lor. Care au vorbit despre o școală deschisă, în care profesorii nu sunt datori să-i învețe, așa cum nici ei nu le sunt lor datori să acumuleze cunoștințele predate. Și, totuși, lucrurile acestea se întâmplă, printr-o asumare conștientă a rolului fiecăruia: al profesorului, de a deschide drumul spre cunoaștere, al elevului, de a-l urma cu curiozitate. Un drum făcut umăr la umăr, de pe poziții egale în respect și responsabilitate.
M-au impresionat în egală măsură și adulții prezenți. Conștienți că pot face o schimbare, fie de pe poziția omului de la catedră, fie a părintelui implicat sau a celui ce vrea să investească în educație, chiar dacă fizic e în afara porților școlii. Și o pot face pornind din bucățica aceea mică în care viețuiesc și muncesc fără a aștepta minunile de sus. Privind, însă, și în afara ei și căutându-i, nu doar din priviri, pe cei ce sunt asemeni lor.
Am înțeles, weekendul acesta, un lucru foarte important. Că e minunat să faci lucrurile sincer și inspirat în pătrățelul tău, aducând bucurie celor ce-ți sunt în preajmă, dar pentru ca lucrurile să înceapă să se miște mai bine și mai repede la scară mare, trebuie să-i cauți, să-i găsești și să li te alături celor ce gândesc în aceeași direcție cu tine. Doar așa vei putea face să conteze. Creând o rețea cât mai întinsă de relații cu oameni, tineri și adulți, dispuși să investească timp, resurse materiale și mult suflet… în ceea ce ar putea aduce o educație altfel. Și, încet-încet, cei ce vor fi atinși de această rețea, vrând sau nevrând, să se deschidă și ei, înțeleagând că educația chiar este un parteneriat în care e musai să ne implicăm cu toții, de pe poziții egale de responsabilitate.
Așa că m-am gândit ca anul acesta școlar, indiferent că sunteți profesori, părinți sau elevi, să încercați să faceți lucrurile altfel. Nu doar să investiți maxim în pătrățelul vostru restrâns. Ci, să-i căutați și pe ceilalți ce fac asta. Și, împreună fiind, veți deveni mai vizibili și veți conta mai mult, atrăgându-i și pe ceilalți spre schimbare. Și, chiar de e nevoie de mult curaj, cred că pot veni în ajutor și dozele de educație.
