Secetă mare în aproape jumătate de ţară. Arşiţa a lovit cel mai rău Moldova şi zone întinse din Oltenia, unde rezervele de apă din sol sunt aproape de nivelul de criză, anunţă Administraţia Naţională de Meteorologie. Dacă nu va ploua în perioada următoare, investiţiile agricultorilor se vor duce pe apa sâmbetei.
Salvarea fermierilor ar fi putut veni de la un sistem de irigaţii. Dar ce a fost construit înainte de 1989 aproape că a dispărut – o parte s-a distrus, dar cel mai mult a fost furat.
Zona Moldovei, lovită de secetă
La Vaslui, de exemplu, două luni nu a căzut un strop de ploaie, iar grâul şi porumbul simt din plin lipsa apei din pământ. Plantele nu au crescut suficient, iar fermierii estimează că nu vor reuşi să obţină nici jumătate din producţia de anul trecut. La pierderi similare se aşteaptă şi agricultorii din Suceava şi Bacău.
În câmp se văd suprafeţe mari pe care plantele s-au uscat. La fel se întâmplă şi cu rapiţa. În judeţul Vaslui s-au cultivat peste 11.000 de hectare de rapiţă, din care au răsărit doar 2.000, spun agricultorii.
Fermierii fac socoteala pagubelor.
Vasile Strungaru, agricultor: „Pagubele sunt extraordinar de mari. Noi avem, per total, pe ambele societăţi 620 de hectare de grâu. Pierderile per total, cred că sunt cam de circa 15 miliarde de lei vechi”.
La Suceava, pe lângă grâu, porumb sau rapiţă, are de suferit şi cultura de cartof. În medie, o treime este compromisă, estimează agricultorii.
Jumătate din culturile de grâu ar putea fi pierdute şi la Bacău.
Daniel Ciobanu, vicepreședinte al Ligii Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România: „Grâul a avut o dezvoltare normală până în luna aprilie. Ne aflăm în situaţia în care contabilizăm o pierdere de peste 50% în momentul de faţă, dacă mai continuă încă o săptămână acest fenomen putem spune că nu avem ce recolta”.
Agricultorii nu se pot baza pe niciun ajutor din partea statului.
Gigel Crudu, directorul Direcţiei pentru Agricultură Vaslui: „După anul 2010, statul român nu mai are posibilitatea să acorde despăgubiri întrucât sunt considerate ajutoare de stat şi, potrivit regulilor Uniunii Europene, acestea sunt interzise”.
În lipsa unor sisteme de irigaţii, agricultorii îşi pun speranţele doar în bunăvoinţa vremii.
Agricultura românească se face cu apă de ploaie
Sistemul vechi de irigaţii mai poate uda doar 8% din suprafaţa arabilă a ţării, faţă de o treime cât se iriga în urmă cu 25 de ani. În aceste condiţii nu este de mirare faptul că recoltele strânse de fermieri după un an de muncă sunt la jumătate faţă de media europeană.
Din cele 10 milioane de hectare agricole, mai puţin de 850.000 mai pot fi irigate cu ajutorul sistemului de stat. Multe pompe şi instalaţii au ajuns la fier vechi. S-a întâmplat aşa cu toate că statul a plătit milioane bune pentru paza lor.
Doar anul trecut, autorităţile au cheltuit 40,5 milioane de lei, cu 400.000 de lei în plus faţă de 2013.
În alte cazuri, instalaţiile nu mai pot fi folosit pentru că terenul pe care se aflau a fost retrocedat. Aşa s-a întâmplat la Cluj, în comuna Moldoveneşti.
În alte cazuri, terenul ocupat de pompele de irigaţii a devenit miză imobiliară. În judeţul Timiş, la Urseni, suprafaţa ocupată de instalaţii a fost nivelată şi deasupra a fost ridicat un restaurant. În acte, apare că infrastructura este administrată de o asociaţie agricolă.
Ca să descurajeze astfel de practici, statul angajează acum oameni pentru reface sistemul de irigaţii şi renunţă la contractele paguboase.
Daniel Botanoiu, secretar de stat în Ministerul Agriculturii: „Ne dorim angajarea a 995 de persoane, electromecanici, mecanici, sudori, în sisteme astfel încât să desfăşoare o activitate normală, pentru că de foarte multe ori agentul economic a fost nevoit să facă investiţia cu bani proprii”.
Refacerea utilajelor costă 1 miliard de euro, sumă pe care autorităţile nu o au. Ca să adune banii necesari, Ministerul Agriculturii vrea să introducă un abonament anual de 20 de lei pentru fiecare hectar traversat de conductele pentru irigat.
Diferenţa dintre recoltele obţinute pe terenuri lăsate la mila vremii şi cele udate de sisteme de irigaţii se vede în cifre. Anul trecut, valoarea producţiei obţinute de fermierii români a fost în medie de 1.200 de euro la hectar. Polonia a adunat cu 300 de euro în plus, iar Ungaria – cu aproape 400 de euro mai mult.
Jaf sistematic la sistemul de irigaţii din Galaţi
Aproape tot ce s-a construit înainte de 1989 a dispărut. Din peste 130.000 de hectare de teren arabil doar 35.000 mai pot fi irigate. Staţiile de pompare şi conductele au ajuns la fier vechi. Conducerea Agenţiei Judeţene de Îmbunătăţiri Funciare ştie ce se întâmplă, dar ridică din umeri. Nu are angajaţi care să păzească ce a mai rămas din sistem, spun ei. În aceste condiţii hoţii fură fără nicio jenă, chiar şi pe timpul zilei.
Roadele a zeci de mii de hectare de culturi depind doar de natură. Dacă nu plouă în următoarele zile, anul agricol este compromis, spun fermierii din Galaţi. Înainte de 1989, n-ar fi fost posibil aşa ceva pentru că totul se iriga. Acum nu mai curge niciun strop de apă pentru că sistemele au dispărut.
Toate piesele din fier au fost furate, iar fostele staţii de pompare au ajuns nişte ruine. Chiar şi stâlpii de electricitate care alimentau staţiile au fost doborâţi de hoţi. Iar pentru a ajunge la conductele îngropate, au fost săpate adevărate tranşee.
Şefii Agenţiei Judeţene de Îmbunătăţiri Funciare spun că nu pot păzi sistemul de irigaţii pentru că nu au angajaţi. De când au fost făcute restructurări, în 2011, din 160 de salariaţi au rămas doar 41.
La poliţie, s-au tot făcut plângeri, dar anchetele nu au avut rezultatele aşteptate.
