Bun găsit, dragii mei!
Zilele trecute, m-am trezit cerându-i explicații propriului copil, legat de greșelile făcute la un test de istorie. Istoria, cea care dă atât de multe bătăi de cap elevilor de clasa a IV-a, ce nu sunt foarte obișnuiți cu avalanșa de informații pe care trebuie să le memoreze.
Nu mă deranjase calificativul obținut, dar îmi doream să știu motivul mulțimii de greșeli făcute. Neatenția – a spus el. Și faptul că nu reușise să memoreze tot ce era necesar, având în vedere că nu-l ascultasem în ziua ce a precedat testul. Căci, se obișnuise să fie verificat de mine, oral, la această disciplină. Și era conștient că prezentându-mi mie informațiile, îi este mai ușor să vadă unde mai trebuia să repete. Apoi, după ce-mi enumeră puțin rușinat aceste motive, își ridică privirea și mă întrebă cu îndrăzneală dacă eu, la vârsta lui, luam numai note de 10. Motiv pentru rememorarea acelei perioade, care, deși destul de îndepărtată în timp, îmi este încă vie în amintire.
N-am uitat că și pe mine mama mă asculta la istorie. Și asta se întâmpla pentru că i-o solicitam eu. Căci, deși nu am fost o elevă de 10 pe linie, mă număram printre cei ce își doreau să știe cât mai multe. Din diferite motive. Și mi-am adus aminte de faptul că, din dorința de a ști cât mai bine la școală, mai repetam o dată cele avute de învățat, înainte de a adormi. Iar dacă îmi dădeam seama că ceva nu stăpâneam foarte bine, dis-de-dimineață insistam chiar asupra acelor cunoștințe. Și tot dimineața, în drum spre școală, repetam încă o dată cele avute de învățat. Și asta deși nu mă număram printre tocilarii clasei. Dimpotrivă, eram prima și atunci când era vorba de joacă și trăznăi.
Da… dar nu mai sunt vremurile de atunci. Vremuri în care tentațiile erau mai puține și, vrând-nevrând, îți umpleai timpul și învățând. Și nici nu suntem toți la fel. Nici măcar copilul meu nu îmi seamănă în toate privințele în care mi-aș dori. Și cred că e mai bine așa… Încerc, însă, să îl ajut, folosind trucurile care simt că m-au ajutat și pe mine cel mai mult la școală, când eram de vârsta lui. Căci, mă bucur că încă mai pot să mă pun în pielea lui și să simt că uneori școală poate părea complicată. Chiar foarte complicată.
Sunt convinsă că și voi, dragi părinți, aveți trucuri pe care le foloseați în vremea în care erați elevi. Trucuri care funcționau. Ei! Nu vă gândiți acum la bucățile mici de hârtie, dosite în cele mai surprinzătoare locuri pentru a fi folosite ca surse de inspirație la teste. Ci la trucuri ce i-ar putea ajuta să memoreze mai ușor și nu să copieze mai ușor. Și pe care le puteți oferi și copiilor, cu înțelegerea faptului că pentru oricine școala poate părea așa cum pare și copilului meu uneori: complicată.
Școală, copilărie, sprijin oferit copiilor din partea părinților și bineînțeles… o doză de educație.
