Bun găsit, dragilor!
Nici nu-mi vine să cred că au trecut deja peste o sută de zile de la prima noastră întâlnire. Totdeauna mi s-a părut timpul mult prea grăbit, dar în ultima vreme parcă o ia la goană…
De curând, am aflat că voi avea o întâlnire cu colegii din liceul pe care l-am absolvit, în urmă cu ceva ani. E drept că nu-mi pare că timpul a trecut degeaba, ci am clădit ceva în ultimii ani. Câteodată, însă, mă apucă dorul de vremurile în care erau mai puține responsabilități. Sau mai bine zis, timpul în care erau mai puține responsabilități asumate.
Cu toate acestea, privind în urmă, îmi zic că, dacă aș mai fi acum elevă, aș schimba ceva lucruri. Dar o fi tot de la responsabilitatea pe care o aduce trecerea anilor. Indiferent de motiv, am făcut exercițiul acesta și vă invit și pe dumneavoastră să-l faceți. Eventual în prezența actualilor liceeni, copii ai dumneavoastră.
În primul rând, aș citi mai multe cărți. Căci, timpul pentru citit se împuținează direct proporțional cu creșterea responsabilităților pe care le
presupun o familie și job-ul. Iar cărțile bine alese pot fi cei mai buni profesori. La materiile la care vrei să știi mai mult, iar școala nu-ți oferă suficient.
În al doilea rând, n-aș mai ocoli cu grație orele de educație fizică. Și nu pentru a-mi asigura, din timp, o siluetă de invidiat. Căci, două ore de sport pe săptămână nu-ți garantează asta. Ci, pentru că, în aceste ore, își poți dezvolta deprinderi corecte în acest domeniu și-ți poți antrena nu doar mușchii, ci și disciplina.
Nu știu dacă aș învăța mai mult la materiile școlare decât am făcut-o. E drept că nu e niciodată suficient. Nici dacă m-aș stresa mai mult să-mi iasă toate temele la punct și virgulă… Dar știu sigur că aș încerca să-mi petrec mai mult timp cu părinții. Căci, preocupată de a nu lipsi de la întâlnirile cu colegii ori prietenii – întâlniri care nu erau puține în perioada adolescenței -, îmi găseam prea puțin timp să stau cu părinții mei. Timp care îmi lipsește și acum.
Lista lucrurilor pe care le-aș schimba, dacă aș mai fi din nou la vârsta liceului, este mai lungă. Mă opresc, însă, aici. Căci, acestea sunt lucrurile importante din ea. Vă invit să o faceți și dumneavoastră. Sugeram la început în prezența liceenilor familiei, cu speranța că i-ați putea sensibiliza și eventual ați putea schimba ceva în comportamentul lor. Nu vă faceți, însă, speranțe prea mari.
Căci, vă amintiți cât de deschiși erați și dumneavoastră în acea perioadă spre a învăța din greșelile părinților. Dar, puteți încerca. Măcar pentru o scurtă și nostalgică deplasare în timp.
Și pentru că timpul, vrem nu vrem, se scurge înainte și nu înapoi, încercați să vă faceți mai mult timp pentru copiii familiei, indiferent de vârsta pe care o au. Chiar dacă nu îl vor prețui poate, acum, suficient, vă vor fi recunoscători la vârsta pe care o aveți domniile voastre acum, adică vârsta nostalgiilor și a întrebărilor legate de ce-ați schimba dacă ați mai fi liceeni. Vârstă la care consumați, cu mai multă responsabilitate, educație. În doze diferite.
