Bun găsit, dragii mei!
Pentru că e drum lung până la finele acestui an școlar, iar vacanța de Paște e destul de departe și mult prea scurtă pentru a ne da mai mult avânt pentru învățătură, m-am gândit că n-ar fi rău să ducem astăzi vorba despre motivație. Cea care impulsionează dorința și energia tuturor pentru a depune efortul necesar pentru a ne atinge scopul propus. Și cea care este rezultatul factorilor conștienți sau inconștienți. Precum intensitatea dorinței sau nevoii de a realiza un anumit lucru, recompensele sau așteptările. Personale sau ale grupului din care facem parte.
Și pentru că de educație suntem noi interesați, mă gândeam să enumerăm, pe îndelete, astăzi, câteva idei simple pentru a crește motivația școlară a elevilor. De toate vârstele. Și nu doar în calitate de părinți, ci mai ales în calitate de profesori. Pentru că, deși am studiat despre motivație în aproape toate etapele pregătirii noastre de viitoare cadre didactice, ni se mai întâmplă uneori să uităm cum ar fi mai bine de făcut spre a-i motiva pe cei din bănci. Dar, cum spuneam, e valabil și pentru părinți, care deși n-au făcut specializări în psihologia copilului prin institute și facultăți, își dezvoltă cunoștințele necesare, vrând – nevrând, la școala de fiecare zi, a vieții de familie. Nu e o rețetă a succesului, dar cu siguranță e o listă de care n-ar fi rău să țineți cont, dacă vă doriți copii mai motivați la școală.
Deci, ce să facem pentru a avea copii motivați? În primul rând, ar fi bine să faceți succesul mai ușor de atins de fiecare dintre cei din bănci. Căci, dacă ridici ștacheta atât de sus încât doar doi sau trei o pot atinge, iar ceilalți obosesc doar sărind în sus, n-ai făcut nimic. Dacă le asiguri tuturor șansa de a arăta cât și ce pot, poți contribui la creșterea motivației.
Zilnic, în calitate de adult, ți se oferă șansa de a alege. Și-ți place că tu ești cel care o face. Cam așa e și pentru cel mic. Chiar dacă e mic, își dorește și el să decidă. Iar dacă a făcut-o, se simte mai responsabil și mult mai dornic să dovedească ce poate. Deci, oferiți opțiuni, rezonabile pentru dumneavoastră, din care elevul să aleagă și sigur acesta va fi mai motivat să îndeplinească sarcina.
Și cum cu toții suntem animale sociale… ne place să lucrăm în echipă, socializând. De ce credeți că celor mici nu le place la fel de mult? Atunci când studiază în grup au șanse chiar mai mari să își amintească toate cele aduse în discuție. Și o sarcină educativă realizată în echipă cu alți colegi poate deveni chiar foarte plăcută. Și, uite așa, ar prinde mai mult drag și pentru temele pentru acasă.
Și, chiar dacă mai aveți în minte modelul în care profesorul vorbește și copilul ascultă, lăsați-l într-un colț! Al amintirilor. Și încurajați-i pe cei mici să pună întrebări, să se exprime. Ori de câte ori nu înțeleg. Și acest lucru le va crește motivația. În caz de greșeală, căci sigur în drumul educației mai dăm și rateuri, îndreptați-vă atenția către comportament și nu către persoană. Căci, asta ar trebui să schimbăm în caz de greșeală: comportamentul și nu stima de sine a elevului.
Și, uite așa, poate el va veni cu mai mult interes și drag la școală. Măcar până la vacanța de Paște. Fie că a consumat sau nu, zilnic, doza de educație.
