Bine v-am regăsit, dragii mei!
Nici nu-mi vine să cred că a mai trecut o săptămână. Și nu una oarecare, ci chiar cea de vacanță. Cea în care trebuia să te odihnești pentru un semestru întreg ce începe, iată, de astăzi.
Și, cum lunea nici iarba nu crește, sinceră să fiu, mă întrebam ce i-ar putea interesa pe elevi sau pe părinții acestora într-o astfel de zi, în care ar mai fi fost rost de dormit măcar 3 ore, iar cheful – indiferent pentru ce – e aproape inexistent. Păi mie, sincer, mi-ar fi utilă o doză de optimism cu care să mă încarc pentru următoarea perioadă… Până la vacanța de Paște. Și de unde să iau optimismul?
Chiar așa!… V-ați întrebat vreodată care sunt sursele dumneavoastră de optimism? Pentru că dacă reușiți să le identificați, cu siguranță puteți trece cu mai multă ușurință peste astfel de zile în care v-ați dori cu disperare măcar încă o zi de vacanță.
Stând și gândindu-mă la sursele mele de optimism, sincer vă spun, mi-a revenit zâmbetul pe față.
Prima și cea mai importantă e familia. Mă topesc după privirea copilului meu, întrebându-mă sau întrebându-i pe cei pe care-i întâlnește într-o zi “Ce-ai mai făcut azi?” Îmi dă optimism. Căci, nu știu cât de interesat e de numărul caietelor verificate, de lecțiile predate, de toate cele făcute de mine sau de persoanele pe care le întâlnește, dar punând doar această întrebare îmi dă speranța că va fi unul dintre cei cărora le pasă și le va păsa.
A doua sursă de optimism e locul în care muncesc. Mai exact spus micii pe care îi întâlnesc zilnic acolo. Pentru că trebuie să recunosc că sunt printre privilegiații care au parte în fiecare zi de serviciu de cel puțin o duzină de zâmbete sincere și toate pentru mine, când intru în sala de clasă.
Și ca să fiu sinceră până la capăt… și ciocolata. Dacă e albă și cu alune de pădure, e sursă garantată de optimism. Și recunosc că nu mă opresc niciodată, până nu-mi servesc complet doza dulce.
Probabil că mai sunt multe alte surse de optimism în existența mea. Dar acestea au fost primele care mi-au venit în minte, motiv suficient să-mi dispară proasta dispoziție de mai devreme și să plec spre o nouă săptămână de muncă optimistă. Căci, în drumul spre școală, drum pe care-l fac alături de copilul meu, voi trece și pe la primul chioșc ce-mi iese în cale să-mi achiziționez tableta dulce și nu pot decât să sper să am parte de cât mai multe zâmbete și la școală.
Ei… Care sunt sursele dumneavoastră de optimism? Inevitabil v-au venit în minte, ascultându-mi mie lista. Și, dacă vă puteți alimenta așa cum o voi face eu, măcar din una din surse, porniți cu dreptul o nouă săptămână. Cu zâmbetul pe buze și cu credința că în curând va veni și următoarea vacanță. Și n-ar fi rău, la toate sursele de optimism, să adăugați și o doză, mică, de educație!
