Bine v-am regăsit, dragii mei!
Sper că ați început dimineața cu zâmbetul pe buze, cum îi stă bine unui consumator de educație. Căci, vă spuneam, zilele trecute, că zâmbetul poate face minuni.
Nu vom vorbi astăzi despre minuni, ce-i drept, ci vom vorbi despre un lucru întâmplat ieri, ce mi s-a părut minunat. Ieri, am călătorit, după destul de multă vreme, prin oraș, cu un autobuz. Lucru ce mi se întâmplă foarte rar, în ultimul timp. Și care, vă vine să credeți sau nu, îmi făcea plăcere. Pentru că aveam ocazia să călătoresc alături de oameni necunoscuți și-mi plăcea să încerc să găsesc povestea din spatele fiecărui chip. Fără a ști dacă e adevărată sau nu, dar în felul acesta timpul trecea mai ușor. Poate ați jucat și dumneavoastră jocul acesta sau poate nu… E interesant și poate fi de ajutor… Cândva am să vă povestesc mai pe larg și despre el.
Vă spuneam de un lucru ce m-a încântat ieri. În autobuzul mai sus amintit mi-a atras atenția un domn care citea o carte. M-am bucurat și mi-am zis că sunt oameni care, pentru că își doresc, își fac timp de citit, indiferent când și unde. Și, pentru câteva clipe, mi-am amintit și de metroul londonez, în care m-a mirat cât de mulți oameni citeau în drumul spre serviciu sau spre școală. Din reveria londoneză m-a trezit însă prima groapă pe care șoferul nu a putut-o rata, oricât și-ar fi dorit.
Privirea mi s-a îndreptat cu curiozitate spre copertele cărții, căci erau roz. Iar rozul e mai puțin asociat cu domnii. Am deslușit literele de o șchioapă “Ghidul bunelor maniere pentru părinți”. Vă dați seama că mi-a crescut nivelul de bună dispoziție pe loc. Căci, mi-ar fi fost destul de greu să cred, dacă mi-ar fi povestit altcineva, că într-un mijloc de transport în comun poți întâlni un bărbat care citește în miezul zilei și nu citește orice, ci o carte cu coperte roz despre cum ar trebui să se comporte părinții. Probabil și dumneavoastră vă e greu să credeți acum cele ce vă povestesc. Chiar așa! Mai există în ziua de azi oameni care nu caută scuze pentru timpul în care nu citesc. Cărora li se pare interesant să citească o carte despre cum ar fi bine să se comporte în calitate de părinți. Drept urmare cred că mai au multe de învățat în acest domeniu. Ei… cum să nu te bucuri și să te gândești că mai viețuiesc pe meleagurile noastre părinți din aceia care își doresc să crească nivelul de cunoștințe, de ce nu?, pas la pas cu propriii copii. Iar astfel de părinți, tind să cred, nu sunt pe cale de dispariție, ci dimpotrivă, abia acum încep să se înmulțească.
Am coborât din autobuz cu zâmbetul pe buze, dar nu în stația în care îmi propusesem, ci două stații mai devreme, pentru a intra într-o librărie, în căutarea cărții cu coperte roz, ghid al bunelor maniere pentru părinți. Căci, mi-am zis că sigur merită să o citesc și eu. Măcar în semn de apreciere pentru bărbatul ce citea în autobuz. Ceea ce mi-aș dori să vi se întâmple și dumneavoastră. Să căutați, apoi să citiți, indiferent unde și când, cărți. Cu coperte roz sau nu, căci, sigur, în paginile lor veți găsi și doza adecvată fiecăruia… de educație.
