Bine v-am regăsit, dragii mei!
Astăzi este vineri, drept urmare, vă gândiți deja la modul în care vă veți odihni în zilele libere ce urmează. Mă refer acum mai ales la cei ce muncesc de-a lungul săptămânii, din greu. Căci, răutăcioși sunt cei ce spun că majoritatea românilor se pricep mai mult la odihnă decât la muncă.
Afirm că mai mulți se pricep la muncă, decât la odihnă, căci, nu am auzit pe nimeni întrebându-se cum ar trebui să facă pentru a munci mai mult și mai bine. În schimb, am auzit mai multe mame întrebându-se cum ar trebui să facă să se poată odihni mai bine. Căci, unele nu o pot face, îngrijorate fiind că juniorul familiei încă nu doarme singur. Și e o adevărată tragedie în familie când se ia în discuție această problemă. Nu mă refer aici doar la familii cu copii de 1, 2, 3 ani, ci chiar la familii cu copii de 8, 9 ani, în care copilul încă doarme cu unul dintre părinți. Căci, par acești copii a fi de acord, din toată inima, cu o spusă citită de mine pe undeva: “Somnul este mai bun când îl împarți cu cineva pe care îl iubești.” Și-atunci, de ce ar fi musai să doarmă singuri?!
Specialiștii spun că e musai. Exceptând bebelușii, ce pot dormi în aceeași cameră, dar ideal în patul special amenajat. Dar când e cel mai potrivit să facă acest pas? În niciun caz în jurul vârstei de 18 luni, căci anxietatea de separare e la cote maxime, în această perioadă. Și nici atunci când în viața copilului au loc schimbări importante, precum începerea grădiniței sau a școlii, mutarea într-o nouă locuință sau venirea pe lume a unui nou membru în familie. În rest… cu cât mai repede, cu atât mai bine. Bineînțeles că e foarte important să vă doriți și dumneavoastră acest lucru. Măcar în aceeași măsură în care își dorește tatăl.
E drept, însă, că nu e chiar atât de simplu, cum vă spun toți prietenii ce duc mâna la gură, mirați că elevul de clasa întâi încă mai doarme cu mama. Cere consecvență și răbdare din partea părinților, ce ar putea fi treziți nopți bune din somn de copilul ce se plânge, în miez de noapte, că nu reușește să adormă singur. Sfaturi sunt multe… nu toate funcționează la fel, căci, copiii nu sunt toți la fel. Depinde de cât de atașați, de introvertiți sau nu sunt.
Am să vă spun ce a funcționat în cazul meu… deci, metodă verificată. Pentru că nu am avut de unde investi în redecorarea dormitorului la momentul respectiv, i-am schimbat lenjeria, cu una mai atrăgătoare, pe gustul lui. Amintindu-mi că și mie mi-era teamă de întuneric la vârsta lui (și uneori îmi mai este și acum), i-am lăsat o veioză aprinsă în cameră. În fiecare seară avem un ritual al nostru. Nu vi-l spun, căci e secret. Dar, cred că bănuiți cuvintele pe care le rostim înainte de culcare împreună. Un tovarăș de pluș care să vă suplinească absența n-ar strica, cel puțin la început… E bine ca, înainte, să discutați cu el despre această schimbare, mai ales dacă are o vârstă la care dă semne că ar putea înțelege. Încurajările funcționează perfect, mai ales în cazul celor ce au o vârstă deja înaintată… Dar, indiferent de calea ce se va dovedi eficientă, cel mai important este ca dumneavoastră să fiți consecventă. Să nu cedați după două treziri plângăcioase la miez de noapte.
Dar, pentru că urmează weekend-ul, zic că ar fi bine să vă gândiți de două ori dacă mai dormiți sau nu alături de cel mic. Căci, simplu nu e. Iar weekend-ul e scurt și doar o dată pe săptămână… Noroc cu doza de educație, care este zilnică.
Leave a Reply