A discuta despre cultură și monumente istorice într-o dimineață de vineri, se poate constitui într-un alt fel de abordare a unui început de weekend.
La “Dimineți animate”, Luisa și Călin au stat de vorbă cu directorul Directorul Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural Naţional Suceava, Aurel Buzincu.
Mai suntem interesați de ceea ce se întâmplă cu bogația culturală oferită de zona noastră? Care este soarta monumentelor istorice, în grădina cui se mută problema reabilitării acestora? Ce ne facem cu istoria noastră? O păstrăm sau o îngropăm? În contextul în care omul zilelor noastre poate desluși tainele “Sălii Tronului” între două pauze de shopping, care ar fi cea mai fericită modalitate de a intercala istoria în prezent, fără a-i diminua strălucirea și fără a o aduce în derizoriu? Au fost câteva din reperele discuției cu universitarul Buzincu.
Multe monumente istorice din județ au o importanță aparte, nu doar prin economia pe care o susțin, ci și prin fondul cultural pe care acestea ar trebui să îl aibă pentru suceveni.
“Cazinoul din Vatra Dornei este o rană în sufletul nostru, a fost o clădire foarte frumoasă, care a avut o viață a ei specială. Noi ne facem datoria, dar avem și speranța că nu se va întâmpla să dispară acest monument, deși readucerea lui la viață costă enorm”, a spus Buzincu.
În ceea ce privește gradul ridicat de deterioare al unor monumente, directorul Aurel Buzincu nu și-a putut ascunde amărăciunea: “În materie de coborâre sub pământ a monumentelor, prin mutarea unei pietre, a unei cărămizi, noi avem o tradiție. A trecut se pare, prin așa ceva, secole, Cetatea de Scaun a Sucevei. Multe case din Suceava s-au făcut cu pietre din Cetate. O casă celebră și ea, cândva, Casa Matei Milo, nu mai există din anii 90, pentru că a fost vândută, pe chitanță, ca material de construcție refolosibil. Nu cred că s-ar mai putea întâmpla acum așa ceva, anii 90 au reprezentat o perioadă tulbure și din punct de vedere legislativ. Dar să vinzi un monument, de la tine din sat, ca material de construcție, cu chitanță, arată un fel de cultură de care ar trebui să ne despărțim cu toții, de la A la Z.”
Situația monumentelor nu este, însă, atât de gravă. Făcând referire la Ceteatea de Scaun a Sucevei, Buzincu crede că “aceasta nu este nici începutul și nici sfârșitul finanțărilor și restaurărilor de calitate.”
Leave a Reply