Trăim într-o perioadă în care ni se cere permanent să fim calmi, echilibrați, performanți și prezenți. Să reacționăm „corect”, să ne gestionăm emoțiile și să nu ne lăsăm copleșiți. Doar că, în viața reală, emoțiile nu cer voie. Apar brusc, intens, disproporționat uneori, iar mintea noastră pare că nu a primit acest „memo” despre echilibru.

Într-o ediție recentă a emisiunii Viva Talks, cu Stanca Jabenițan, am discutat despre o soluție care schimbă complet perspectiva asupra emoțiilor: balansarea minții nu ca ideal, ci ca instrument practic de viață. Alături de noi a fost Mihaela Munteanu, neuro trainer și terapeut, fondator Train the Brain Lab, care a pus în cuvinte simple un adevăr profund: nu trebuie să ne luptăm cu emoțiile, ci să învățăm să le înțelegem și să le reglăm.

De ce nu funcționează „gândește pozitiv” în momentele grele

Mulți dintre noi au încercat, măcar o dată, să „gândească pozitiv” în plină anxietate, frică sau tristețe. Și au descoperit rapid că nu funcționează. De ce? Pentru că, atunci când emoțiile sunt intense, problema nu mai este una de logică sau voință, ci de chimie a corpului și activitate cerebrală.

„Există situații în care intensitatea emoțională este atât de mare încât se creează o dependență în corp de anumite stări – frică, vinovăție, tristețe”, explică Mihaela Munteanu. Practic, ajungem să ne obișnuim cu aceste emoții, chiar dacă ne fac rău. Creierul le recunoaște ca fiind „cunoscute” și le recreează automat.

Suntem dependenți de emoții joase?

Poate suna dur, dar adevărul este că mulți dintre noi – mai ales în spațiul cultural românesc – suntem familiarizați cu emoțiile de vibrație joasă: tristețe, vinovăție, frică. Nu pentru că le dorim, ci pentru că, la un moment dat, ele au avut un beneficiu ascuns.

Aici apare una dintre cele mai importante întrebări pentru balansarea minții: „Ce beneficiu am eu dacă rămân în această stare?”

Poate anxietatea ne ferește de eșec. Poate frica ne ține departe de respingere. Poate tristețea ne aduce atenția, grija sau protecția de care am avut nevoie cândva. Aceste mecanisme se formează adesea în copilărie și rămân active în subconștient, chiar dacă adultul din noi nu mai are nevoie de ele.

Ce înseamnă, concret, balansarea minții

Balansarea minții nu înseamnă să fim mereu „zen” sau să eliminăm emoțiile negative. Din contră. Înseamnă să aducem creierul într-o stare neutră, în care nu suntem prinși într-un rollercoaster emoțional – de la entuziasm extrem la prăbușire.

Conceptul se bazează pe Legea dualității: orice situație are și plus, și minus. Iar echilibrul apare atunci când suntem conștienți de ambele. Nu negăm emoțiile, dar nici nu le lăsăm să ne conducă viața.

Primul pas este să provocăm mintea cu întrebări incomode, repetate, dincolo de primele răspunsuri raționale. Nu trei răspunsuri, ci 30 sau 100. Abia atunci coborâm din zona conștientului în profunzimea subconștientului, acolo unde se află adevăratele motive.

Fă subconștientul conștient – cheia vindecării emoționale

„În momentul în care subconștientul nostru scoate la suprafață, la nivel conștient, lucruri care dor, noi ne vindecăm”, spune Mihaela Munteanu. Este poate cea mai valoroasă idee din întreaga discuție.

Vindecarea nu vine din evitare, ci din claritate. Din curajul de a vedea ce se ascunde în spatele fricii, anxietății sau blocajelor noastre. Odată ce emoția este conștientizată și înțeleasă, intensitatea ei scade. Iar mintea începe, natural, să se regleze.

Neurofeedback: când tehnologia vorbește pe limba creierului

Pentru situațiile în care nu mai reușim singuri să reducem intensitatea emoțională, există și soluții tehnologice, precum neurofeedback-ul. Această metodă scanează activitatea cerebrală și ajută creierul să revină la parametri optimi, învățând din nou flexibilitatea între diferite stări: beta, alpha, theta sau delta.

Rezultatele pot apărea chiar de la primele ședințe: claritate mentală, somn mai bun, reducerea anxietății și o stare generală de echilibru. Pentru unii, creierul „își amintește” rapid cum să funcționeze normal. Pentru alții, este un proces de reînvățare.

Un gând de luat acasă

Poate că nu putem controla tot ce ni se întâmplă. Dar putem învăța să ne reglăm reacțiile. Să nu ne mai luptăm cu emoțiile, ci să le ascultăm. Să le înțelegem mesajul. Și, mai ales, să avem curajul să facem subconștientul conștient.

Pentru că adevăratul echilibru nu vine din perfecțiune, ci din autenticitate. Iar o minte balansată este, înainte de toate, o minte care se înțelege pe sine. 🎧

Vezi emisiunea în care a fost abordat acest subiect, aici.