RAFTUL CU DEBUTURI: Revoltă și transă 

La începutul lui 2024, la patru ani de la debutul cu „stepă și transă” (Casa de Editură Max Blecher, 2020; nominalizat la Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – OPUS PRIMUM) Dumitru Fanfarov lansează volumul digital „stepă și transă delete”, varianta auditivă a cărții sau, cum zice autorul în prezentarea albumului, „mai degrabă o derivare a acesteia”. Fiind o carte „pe care MC-ul nostru ar putea s-o cânte cap-coadă” (Mihail Vakulovski), „stepă și transă” a devenit, în cele din urmă, un audiobook mai special, care, prin îmbinarea de text, voce, muzică, apropie poezia de cititor.

Dumitru Fanfarov vine din zona spoken word, iar poemele din „stepă și transă” conțin toate caracteristicile acestui gen care-și propune să reinventeze poezia: ritmuri hip-hop, confesiuni ale sinelui fragil, dar și revoltă socială, limbaj virulent, ironie cu subtext civic, împinsă adesea până la sarcasm. Caracterul de performance se impune odată cu primul poem din carte (poezie cu refren, de altfel), prin care se anunță, cum bine remarca Andreea Pop într-o cronică din „Vatra”, o „politică poetică inconfundabilă, care mizează pe repetiții, imagini derulate în cascadă, care se înghit reciproc pe măsură ce se consumă, jocuri de cuvinte și, în general, un spectacol lingvistic incandescent”: „de-ar fi cineva să ne apuce de șolduri/ când ne ducem la fund/ și-o coadă de pește să ne pună în loc/ să ne trimită prin beznă/ cu lampionul între ochi/ să ne iubească distanța frânghiei/ ce se roade de pod/ când nasul tău de porțelan se umple cu sânge și os/ de ți-am putea auzi sufletul cum râde în hohot/ acolo acolo pe margine am vrut să ajungem cu toții” („gestul suprem”). Versurile-manifest din „black rose 1967” dau aceeași cheie de lectură: „din paltonul de anticar pierdut pe la petreceri/ am asul golăniei sau asul de burlac/ glasul de hoinar ce-l porți adânc vânturat/ în pădurile de nerv gol pușcă trag nădejdi zbang!/ tinerețea-i delincventă prin esență/ la fel și avântul ce ne poartă spre altă speță”.

Revoltate, furioase, acide, cele mai multe texte din „stepă și transă” au un mesaj civic, fie că se referă, satiric, la penalii din Republica Moldova („lacrima dulce-ți curge în mojito/ și-mi vine să râd și-mi vine să plâng/ că n-am/ nici formă nici stil/ sunt satira mulată pe mușchiu′ lu′ druță/ ai mei și ai tăi nu există. doar/ o țară îmbrăcată în costică țuță”, „nomazi anonimi”), fie că fac aluzie la dramele istorice ale acestui spațiu și la scepticismul „geopoliticii” actuale („când cei d′alde acesta/ din ′40 o tot țin într-o fugă/ când un slav strigă RUN/ și cât de haios te simți când/ te-ai pornit român de-acasă/ și-ai ajuns rus în Țara-Mamă”, „laser ninja performance”). Socialul se insinuează în poezie prin termeni ce definesc generic o epocă și un spațiu („stepă și transă nomazi anonimi/ se clatină prin/ gropari într-un OAZ/ pe un Ikarus low-rider/ venim”, „nomazi anonimi”) sau prin jocuri ingenioase de cuvinte și intertextualizări rafinate („bine-ai venit în chiș′n′hău”, „mecanica fluidelor”).

Spre deosebire de alți debutanți ai ultimilor ani, la Dumitru Fanfarov, revolta nu este exprimată în mod exclusiv declarativ, în forma unor versuri-manifest, care își cam pierd – dacă au avut-o cumva în intenție – finalitatea estetică, ci se topește în imagine poetică, iar asta îi conferă volumului său de debut credibilitate. Se amestecă, în „stepă și transă”, cum observă Andrei Dósa pe coperta a patra, „elemente de trap, de rap răpănos” cu „poezia pură, construind scenarii și imagini halucinante”. Uneori, imaginile par desprinse din poeme suprarealiste, iar ritmul versurilor este de hip-hop („profeții îmi gâdilă craniul ca pe un glob de vrăjitoare/ să-și vadă/ actualitățile gentilom cu scroafe la braț îi dau peste bot/ sunt zona”, „mecanica fluidelor”), alteori, metaforele sunt de-a dreptul uimitoare datorită îmbinărilor neașteptate care exprimă, de fapt, trăirea intensă: „culege-mi schijele de pe retină și fă-le buchet” („pink panther”); „când frica e o piatră în mâna mulțimii/ și-o tot molfăim măcinând-o pe inimi/ și inima aceasta-i poate pentru cosmos o limbă/ și cum vom vorbi cu ei când or să vină” („cândnamaivrutcuvinte”). Aceste și alte imagini construite în aceeași manieră ar putea permite să-l încadrăm pe autorul lor în categoria poeților tineri care vin din (neo)expresionismul douămiist, apropiindu-se cel mai mult, pe segmente mici, de Teodor Dună. Adesea intensificare emoției – care înclină uneori spre paroxism – se produce printr-un discurs metaforico-alegoric, ușor șocant prin contiguitățile neordinare, dar și prin ciudățeniile de limbaj: „bătaia nervoasă și alertă în cap/ până îmi țopăie maimuțele în jurul focului”; „calcă iubire pe capetele noastre de pământeni prăjiți/ strivește-mi întrebarea și împrăștie-mi creierul bâhlit/ pe asfalt/ salvează-ne sufletul chinuit de bagabonți” („chismalbastră”). Prin astfel de versuri, metaforizate, dar cu măsură, el „descântă dezinvolt și halucinant”, remarcă Robert Gabriel Elekes în textul însoțitor al cărții, „atât fragilitatea sinelui contemporan, micile sale lupte în căutarea sensului, cât și anomiile și anemiile societății în care s-a născut”.

Neașteptată în „stepă și transă” este și o abia sesizabilă prezență a fiorului metafizic. Poezia lui Dumitru Fanfarov pare să se nască tocmai pe muchia dintre cotidianul deranjant, deprimant, cinic, trăit cu maximă intensitate, și o (abia intuită) transcendență (sintagma „stepă și transă” tot pe această dualitate se construiește): „așază-te pe scaun fără nici un renghi/ lumea s-a rupt lumea se rupe/ dă din somn ca la priveghi/ dacă cerul cade e adeziv/ și dacă cerul cade tu să-ți lași capul pe spate/ să curgă gârlă tăriile albastre” („bredarta”). Astfel de versuri sunt firul cu plumb al volumului și îi conferă unicitate în contextul debuturilor de la începutul acestui deceniu. Descoperim, pe unele segmente (și poezia lui Dumitru Fanfarov funcționează foarte bine mai ales la nivel de fragment, de micropoeme în interiorul unor poeme mai ample), un fel de vizionarism ce se alimentează din gesturi cotidiene exprimând fragilitatea: „zilele în care simți cum urcă tristețea/ spre mâinile tale ca o cățea cerând mângâiere/ de te pufnește plânsul în mijlocul magazinului// sau nici măcar atât/ zile în care trebuie doar să muncești/ și să aștepți să treacă/ mașina aia pe care o visează toți/ intrând scânteietor în moarte” („demaraj”); „va trece exodul de prieteni ca un marș funebru/ la pasul cadențat al nevoilor/ veți vorbi mult veți plânge/ vă veți putea blestema și veți râde/ veți adormi cuprinși și telepatici/ în poalele unii altora beți și însângerați/ sparți și tandri rupți în gură// deși un singur lucru nu-l veți putea face” („чёрный цветок”).

Episodic, Dumitru Fanfarov se arată adevărat creator de tablouri apocaliptice, realizate în tonuri expresioniste: „aici ninge într-o mie de feluri destrămarea/ dimineața plutesc aburi lăptoși și denși/ deasupra hotelurilor ieftine în care ne zac/ abandonate trupurile de ani de zile// ninge piele ninge într-o mie de feluri/ la poalele acestui munte gol pe dinăuntru ca un crater/ acarieni funingine peste coloane decalificate/ îmi trec degetul prin toate astea ajunse praf/ și-mi ung gingiile cu poftă/ până îmi amorțesc cuvintele/ și râsul/ niciodată” („inexistență pe calea bucurești”). Iar mesajul salvator pe care îl formulează în mai multe poeme pare să fie identic cu cel al generației Flower Powerall you need is love: „n-avem nimic de declarat decât dragoste” („racord E581”). Cel mai relevant în acest sens pare să fie poemul (un sonet!) „inimă iradiantă”, în care se întâlnesc – neașteptat de armonios – banalul cotidian cu aluzia ironică și ideea dragostei atotcopleșitoare și mântuitoare: „în gara din bacău/ am plătit tributul ce li se cuvine morților/ împărțind un sandwich cu două vrăbii/ mai că îmi mâncau din palmă// soundtracku întâmplării’ a fost/ cântarea unor trompetiști/ mai tuciurii decât soarele melancoliei/ vagabondând printre călători// zadarnic încercam să mă conectez la wifiu’ autogării/ încercam să ghicesc parola/ voiam foarte mult să te văd// aș fi putut scrie în praful negru de pe autocar/ îmi este inima o trâmbiță în care își sparge/ iubirea obrajii suflând”.

„Stepă și transă” propune un discurs poetic asumat, neafectat neapărat de mainstream-ul poetic românesc, electrocutant prin dramatismul care se insinuează în interstițiile unor texte, surprinzător prin imaginile poetice pe cât de îndrăznețe pe atât de mature, simpatic prin notele ironice și autoironice, delectant prin muzicalitatea versurilor. Mihail Vakulovski remarcă, și cu ocazia lansării albumului digital „stepă și transă delete”, că e „un volum unic de poezie, care nu poate fi comparat cu nici o altă carte de poezie din literatura română, un volum hip hop anarhist, introvertit, original, antisocial”. Cititorul este pus în fața unui discurs care șochează în aceeași măsură în care bucură, la fel ca personajul poematic care se perindă de la un text la altul, autodezvăluindu-se atât cât îi permite ușoara înclinare către mistificare ce-l caracterizează: „trompeta lui pynchon e la fanfarov/ sunt hibridul” („hibrid”); „la viteză mundană fanfarov devine util” („arca”); „o fi fanfarov prea puritan o fi/ dar e prea copt și n-ai ce să-i mai zici” („oglindă într-un bar”); „fanfarov n-are treabă c-abia ieri s-a născut/ din trompeta de calcar ce cântă surd/ mareea de cadavre nomade ce-ajung/ la picioarele unui copil ce se plimbă singur pin sud” („munte rece”). O carte de recitit, un album de ascultat, un autor de urmărit, pentru că „fanfarov nu face figuri”, Fanfarov e autentic.



Lucia Țurcanu,

Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”

 

Distribuie


Warning: Trying to access array offset on false in /var/www/clients/client1/web1/web/wp-content/plugins/elementor/includes/base/widget-base.php on line 223

Warning: Undefined array key -1 in /var/www/clients/client1/web1/web/wp-content/plugins/elementor/includes/base/controls-stack.php on line 695

Din aceeși categorie

Grădina de Vară a Teatrului Mihai Eminescu și scuarul din Piața Revoluției intră în reabilitare!

Finanțare europeană și unitate politică pentru dezvoltare în „Țara de Sus”

Școala 7 a fost modernizată

Îngheț total pe mai multe cursuri de apă din județ

Știri sugerate