Doza de educaţie (DDE) – Ne trezim dimineața, ne mișcăm degetele, clipim de câteva ori, inspirăm adânc… și nu aplaudă nimeni. Nici măcar noi. Pentru că ni se pare normal. Respirația e gratis. Inima bate fără abonament lunar. Genunchii ne duc unde vrem. Sau… ne duceau.

Avem un talent fantastic: să prețuim sănătatea abia când începe să scârțâie. Când spatele ne „vorbește” într-o limbă pe care n-am vrut s-o învățăm. Când analizele vin cu observații. Când medicul ne privește ușor ridicând sprânceana.

Pe 7 aprilie marcăm Ziua Mondială a Sănătății. Și, sincer, dacă sănătatea ar avea cont de social media, probabil ar posta rar și ar scrie ceva de genul: „Sunt aici pentru tine. Tu pe unde ești?”

Trăim ca și cum am avea piese de schimb la ofertă. Amânăm controalele. Negociem cu somnul. Ne împrumutăm energie de la cafea, de la zahăr, de la „lasă că merge și așa”. Ne tratăm corpul ca pe o mașină de firmă: important e să meargă, nu să o întreținem.

Dar corpul nu e un obiect. E casa noastră. Și, interesant, e singura în care vom locui toată viața.

De cele mai multe ori, nu boala ne surprinde. Ci faptul că am ignorat semnalele mici: oboseala cronică, durerile „suportabile”, stresul devenit stil de viață. Ne spunem că suntem ocupați. Că avem responsabilități. Că ne ocupăm de sănătate „după ce terminăm lista”, desi știm deja că lista nu se termină niciodată.

Adevărul e simplu și puțin incomod: sănătatea nu țipă. Ea șoptește. Iar când începe să țipe, deja ne-am fi dorit s-o fi ascultat mai devreme.

Și poate că nu e vorba doar despre analize și vitamine. Ci despre pauze. Despre respirații conștiente. Despre a spune „nu” fără vinovăție. Despre mișcare. Despre somn. Despre a ne întreba, sincer: „Cum sunt eu, de fapt?”

Pentru că, paradoxal, avem grijă de telefoane mai atent decât de noi. Le încărcăm zilnic. Le protejăm cu husă. Le facem update. Pe noi… ne lăsăm pe modul economic.

Pe 7 aprilie nu e despre statistici și campanii. E despre o relație. Relația cu propriul corp.

Așa că azi vă propun ceva simplu: faceți un gest mic pentru sănătatea voastră. Un pahar de apă în plus. O programare amânată. O plimbare. O oră de somn câștigată. O conversație sinceră cu voi înșivă. Pentru că sănătatea nu e un lux. Nu e un bonus. Nu e ceva ce apreciem „după”. E totul.

Iar dacă azi e o zi bună pentru a începe să o prețuim… atunci de ce nu chiar acum?

prof. Maria Adriana Nichitean