Doza de educaţie (DDE) – 19 martie – Ziua Pașaportului Românesc. Un mic carnet vișiniu, cu stema pe copertă, care are o superputere: ne transformă instant în ambasadori. Fără cursuri de diplomație. Fără instructaj. Doar cu un bilet de avion și chef de vacanță. Și, din momentul în care aterizăm, începe spectacolul.
Românul în concediu e ușor de recunoscut. Nu neapărat după limbă — pe aceea o vorbim cu mândrie și volum reglabil discutabil — ci după entuziasm. Facem poze la orice. La aeroport. La hotel. La micul dejun. La micul dejun din farfuria altcuiva. Trimitem acasă dovada clară că „e frumos, dar parcă tot la noi e mai bine”.
Suntem curioși, descurcăreți și, să recunoaștem, puțin competitivi. Dacă alt turist face o poză, noi facem trei. Dacă există un rând, îl analizăm strategic. Dacă scrie „all inclusive”, testăm științific limitele conceptului.
Dar, dincolo de glumă, mai e ceva. În străinătate, fiecare gest mic devine mare. Felul în care vorbim cu un chelner. Cum lăsăm camera de hotel. Dacă respectăm regulile unui muzeu sau ale unei plaje. Dacă ne purtăm cu răbdare sau cu superioritate.
Pașaportul nu e doar un document de trecere a frontierei. E o carte de vizită. Pe care o arătăm fără să ne dăm seama, prin comportament.
Sunt români care impresionează prin bun-simț, politețe și respect. Care spun „mulțumesc” într-o limbă stâlcită, dar cu zâmbet autentic. Care întreabă, ascultă, se adaptează. Și, fără discursuri patriotice, construiesc o imagine frumoasă despre noi.
Și sunt și momentele acelea… când uităm că vacanța nu suspendă cei șapte ani de-acasă.
Adevărul e simplu: în concediu nu pleacă doar corpul. Pleacă și educația. Sau lipsa ei. Poate că de Ziua Pașaportului Românesc ar merita să ne întrebăm nu doar „unde mai călătorim?”, ci și „cum călătorim?”.
Pentru că România nu e doar un loc pe hartă. E și felul în care ocupăm un loc într-un autobuz turistic. E tonul cu care cerem o informație. E respectul pentru spațiul comun.
Iar dacă tot purtăm în buzunar un pașaport cu stema țării, poate că merită să purtăm în comportament și un strop de responsabilitate.
Data viitoare când plecăm în concediu, să nu uităm: oriunde ajungem, România ajunge prima. Prin noi. Și ar fi păcat să nu fie bine primită.
prof. Maria Adriana Nichitean
