Doza de educaţie (DDE) – În fiecare an, pe 8 martie, florăriile devin mai aglomerate decât aplicațiile de livrare la ora prânzului. E Ziua mamei. E Ziua femeii. E ziua în care ne amintim, oficial, că avem în viața noastră femei extraordinare. Anul acesta, într-o zi de duminică. Liberă de muncă, ocupată de emoții.
E drept că unii au un talent special de a rezolva emoția cu un buchet frumos și un mesaj standard. „La mulți ani!” spus cu zâmbetul larg, eventual și cu o fotografie reușită. Nimic greșit în asta. Doar că, uneori, rămân… la suprafață.
Pentru mulți dintre noi, mama e primul univers. Prima voce care ne-a spus că putem. Prima privire care ne-a văzut geniali când noi abia reușeam să colorăm în contur. Dar, la un moment dat, mama a devenit „mama”. Rol. Funcție. Disponibilitate aproape permanentă. Și am uitat că înainte de a fi mama, e un om cu vise, temeri, dorințe, oboseli.
8 Martie e o ocazie frumoasă să mutăm reflectorul. Să nu aplaudăm doar sacrificiul, ci și identitatea. Să nu spunem doar „îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut”, ci și „îmi place cine ești”. E o diferență subtilă, dar profundă.
Iar dacă extindem cercul, Ziua femeii nu e doar despre mame. E despre colegele care țin echipa unită, despre prietenele care știu când să tacă și când să ne spună adevărul, despre fiicele care ne învață flexibilitatea, despre femeile care jonglează roluri fără să primească mereu aplauze.
Poate că, în loc să idealizăm perfecțiunea, putem valida umanitatea. Să spunem: „Știu că ți-a fost greu uneori.” „Te văd.” „Contezi.” Pentru că dincolo de felicitări, fiecare femeie are nevoie de recunoaștere reală, nu doar festivă.
Dacă ne gândim bine, de multe ori sunăm mamele exact când avem nevoie de ceva: o rețetă, un sfat, o confirmare că „e normal ce simt”. Poate că duminica aceasta putem suna doar ca să ascultăm. Fără agendă. Fără grabă.
Vreau să spun „mulțumesc”, nu doar „La mulți ani”. Vreau să văd mama dincolo de rol și să onorez nu doar ce face, ci și cine este.
Îndemnul e simplu și pentru voi: alegeți o femeie importantă și spuneți-i un lucru concret pe care îl apreciați la ea ca om. Nu ca mamă, nu ca profesionist, nu ca sprijin universal. Ca om. Uneori, cea mai valoroasă floare e o propoziție sinceră.
prof. Maria Adriana Nichitean
