Doza de educaţie (DDE) – Există o zi dedicată lecturii. Frumos, oficial, bifat în calendar, fotografiat în școli, cu semne de carte și zâmbete disciplinate. 15 februarie — Ziua Națională a Lecturii. Copiii au citit. Profesorii au organizat. Pozele au ieșit bine. Întrebarea mică și curajoasă e alta: în câte case s-a citit cu adevărat?
Pentru că, psihologic vorbind, lectura nu se învață din afișe — se prinde din model. Creierul copilului nu ascultă ce spui, scanează ce faci. Dacă vede cartea doar ca temă, o va trata ca temă. Dacă o vede ca plăcere, are o șansă s-o transforme în refugiu.
Noi, adulții, avem o relație interesantă cu cititul: îl recomandăm cu pasiune… altora. Noi „ne informăm rapid”. Traducere liberă: titlu, subtitlu, concluzie, gata — expertiză completă. Atenția noastră modernă are mușchi de sprinter, nu de maratonist.
Lectura însă antrenează exact opusul: răbdarea cognitivă. Capacitatea de a sta, de a urmări un fir, de a construi imagini interne. Este, dacă vreți, sală de fitness pentru concentrare și empatie.
Când citești o poveste, creierul simulează experiențe. Trăiește situații fără riscuri reale. De aceea literatura dezvoltă înțelegerea emoțională mai bine decât multe discursuri morale. Un personaj bun face mai mult decât o mie de predici bune.
Gândiți-vă la poveștile clasice – de la Ion Creangă încoace – nu ne-au învățat prin definiții, ci prin întâmplări. Mintea reține povestea, nu paragraful explicativ.
Și mai e ceva delicat: lectura creează spațiu interior. Iar spațiul interior sperie puțin într-o lume plină de notificări. Când citește, omul nu reacționează – reflectează. Nu răspunde – procesează. Nu derulează – aprofundează.
Poate de aceea e mai ușor să organizăm „Ziua Lecturii” în școli decât în sufragerie. În familie nu există program impus, doar alegere. Iar alegerea spune adevărul.
Propunerea de azi e simplă și testabilă: 10 minute de citit vizibil. Nu perfect, nu demonstrativ, nu pedagogic, doar real. O carte pe masă, un adult care citește, un copil care vede.
Final cu provocare: nu întreba „Ai citit?” – întreabă „Ce citesc eu, ca să merite să mă imiți?”.
prof. Maria Adriana Nichitean
