Doza de educaţie (DDE) – Se spune că relația de cuplu este despre iubire. Adevărat. Dar, dacă suntem sinceri până la capăt, e și despre negocieri, adaptări și acel moment delicat când unul vrea liniște, iar celălalt vrea să povestească tot ce i s-a întâmplat în ziua respectivă.
Relația cu partenerul de viață nu e un contract semnat o dată și gata. E mai degrabă ca un abonament care trebuie reînnoit constant: cu atenție, cu prezență și, ideal, fără penalizări emoționale. Pentru că iubirea nu se pierde brusc, ci mai degrabă se rătăcește printre „lasă că vorbim mai târziu”, „nu acum” și „tu ar trebui să știi deja”.
Partenerul de viață nu este cititor de gânduri. Oricât de romantic ar suna ideea, realitatea e că așteptările nespuse au prostul obicei de a deveni frustrări foarte vocale. A comunica nu înseamnă doar a vorbi, ci și a asculta fără a pregăti replica de contraatac. Știu, e greu. Orgoliul are reflexe rapide.
Într-o relație sănătoasă, nu câștigă cel care are dreptate, ci cei doi care rămân conectați. Uneori iubirea înseamnă să lași de la tine. Alteori, să te ții de tine. Echilibrul apare când ambii fac asta alternativ, nu simultan și nici niciodată.
Ziua internațională a partenerilor de viață, 26 ianuarie, ne amintește ceva simplu și totuși ușor de uitat: persoana de lângă noi nu este „dată”, ci aleasă, din nou și din nou. În fiecare gest mic. În felul în care întrebăm „cum ți-a fost?”. În felul în care rămânem, chiar și când e incomod.
Pentru că, în realitate, povestea „Noi doi: între iubire, Wi-Fi și șosete rătăcite” ne include pe noi, atât în zilele noastre mai bune cât și în cele mai puțin bune. Noi, cei care uităm să spunem „mulțumesc”, dar ne amintim perfect ce ne-a deranjat.
Noi, care vrem să fim iubiți exact așa cum suntem, dar uneori ne mirăm că și celălalt e… la fel de uman.
Iubirea arată uneori ca o îmbrățișare, alteori ca un oftat spus prea tare. Ca o conexiune slabă la internet, relația mai cade, dar nu pentru că nu mai există, ci pentru că are nevoie să fie reconectată. Iar șosetele rătăcite nu sunt un defect al vieții în doi, ci dovada că trăim împreună, imperfect, real și, tocmai de aceea, frumos.
Astăzi – și nu doar astăzi – oferă partenerului tău un mic semn de prezență reală: o conversație sinceră, o îmbrățișare fără grabă sau un „mulțumesc că ești”. Relațiile cresc din lucruri mici făcute constant, nu din gesturi mari făcute rar.
prof. Maria Adriana Nichitean
