Doza de educaţie (DDE) – 15 ianuarie nu e doar o dată din calendar, ci un reminder cultural cu sonoritate serioasă: Ziua Culturii Naționale. Și, bineînțeles, ziua de naștere a lui Mihai Eminescu. Poetul. Geniul. Bustul din fața școlii pe lângă care am trecut grăbiți, uneori fără să ne uităm prea atent.

Și totuși… dacă ne gândim mai bine, Eminescu nu e deloc prăfuit. Din contră, pare că a scris ieri. Mai ales când lăsăm un pic poezia deoparte și ne uităm la Eminescu publicistul. Cel care vorbea despre haos, impostură, lipsă de valori, politică gălăgioasă și oameni care promit mult și fac puțin. Sună cunoscut? Exact.

E fascinant cum un om din secolul al XIX-lea reușește să descrie perfect vremurile noastre. Fără internet, fără breaking news, fără rețele sociale. Și totuși, cu o luciditate care azi ar strânge mii de distribuiri și probabil…. și câteva comentarii nervoase.

Eminescu avea un talent rar: acela de a pune degetul pe rană. Și nu cu menajamente. Scria incomod, direct, uneori tăios. Nu ca să placă, ci ca să trezească. Pentru că, dincolo de poetul romantic, Eminescu era profund preocupat de ce se întâmplă cu societatea, cu educația, cu valorile, cu viitorul.

Poate că Ziua Culturii Naționale nu e despre a recita poezii din obligație sau a posta o poză cu un citat celebru. Poate e despre a ne întreba ce facem, concret, cu cultura noastră. O citim? O înțelegem? O folosim ca filtru pentru prezent sau doar ca decor festiv?

Eminescu nu ne cere să-l venerăm. Ne provoacă să gândim. Să fim atenți. Să nu înghițim tot ce ni se servește frumos ambalat. Și, mai ales, să nu fim indiferenți.

Poate că cel mai frumos mod de a-l sărbători pe Eminescu este să-l citim cu adevărat și să avem curajul să ne uităm în jur cu aceeași luciditate.

Cultura nu e un muzeu. E un instrument. Hai să-l folosim!

prof. Maria Adriana Nichitean