Doza de educaţie (DDE) – Un sondaj ale cărui rezultate au fost publicate la început de 2026 ne sugerează ceva interesant: educația este considerată o „prioritate-cheie” pentru România anului 2026. Sună bine, nu? Doar că, dacă ne uităm mai atent la rezultatele sondajului, educația ocupă locul cinci, adică e o prioritate cheie care aparent, nu încape pe podium. Cum s-ar zice… nu stă nici în prima bancă, dar nici nu e trimisă la colț.
Mai exact, aproape 1 din 10 români – adică 8% – spun că îmbunătățirea educației este cel mai important lucru pe care ar trebui să se concentreze autoritățile. Mai important chiar decât economia, salariile sau chiar sănătatea. Nu sunt mulți, dar sunt consecvenți. Genul de oameni care ridică mâna, când restul clasei se uită pe geam.
Pe primele locuri se află reducerea prețurilor, combaterea corupției și creșterea salariilor. Perfect de înțeles. Când frigiderul e gol, să înveți lecția pentru a doua zi pare mai puțin urgent. Și totuși… educația apare acolo, pe listă, încăpățânată. Ca un elev care nu e premiant, dar își face zilnic temele pentru că știe că fără ele nu trece anul.
Interesant este și contextul: profesorii se bucură de cea mai mare creștere a încrederii în ultimul an, dintre toate categoriile de servicii publice. Asta chiar spune ceva. Poate că oamenii nu sunt complet convinși că educația trebuie să fie pe podium, dar încep să aibă încredere în cei care o țin în picioare, zi de zi, cu pixul, răbdarea și… nervii.
Educația nu promite rezultate peste noapte. Nu scade prețurile mâine și nu dublează salariile luni. Dar are un talent aparte: schimbă felul în care gândim, alegem și construim. Lent, sigur, uneori frustrant. Ca o investiție care nu strălucește imediat, dar fără de care totul se prăbușește.
Poate că cei 8% nu sunt puțini. Poate sunt începutul. Pentru că marile schimbări n-au pornit niciodată cu majorități confortabile, ci cu oameni care au spus: „De aici începem”.
Educația nu cere aplauze, ci consecvență. Iar dacă vrem un viitor mai sigur, mai corect și mai sănătos, poate că merită să o mutăm, încet-încet, mai sus în clasament. Chiar și cu un loc.
prof. Maria Adriana Nichitean
