Doza de educaţie (DDE) – La finalul fiecărui an, ne surprindem privim în urmă ca și cum am răsfoi un album plin de fotografii amestecate cu notițe, promisiuni și planuri uitate.

Și asta pentru că retrospectivele nu sunt doar un exercițiu de nostalgie: ele ne ajută să înțelegem ce a funcționat, ce ne-a surprins și, mai ales, ce am putea face altfel.

Uneori, însă, ne prindem singuri în capcana „știrilor proaste”: ne concentrăm doar pe ce a mers rău și uităm să savurăm micile victorii, glumele neașteptate și momentele care ne-au făcut să zâmbim fără motiv.

Și totuși, această privire înapoi e vitală. E ca o lanternă care luminează atât drumul parcurs, cât și potecile pentru următorul an. Ne ajută să facem ordine în idei și în sentimente și să înțelegem că, în spatele fiecărei greșeli, există ceva de învățat. Iar în spatele fiecărei reușite, există bucurie și recunoaștere.

Planurile pentru noul an sunt partea distractivă a ecuației: ne permit să visăm, să ne provocăm, să facem „wish list” pentru propria viață.

Uneori, însă, planurile devin prea serioase sau prea complicate. Dar dacă ne uităm puțin la ele cu autoironie, putem transforma „lista imposibilă” într-un set de pași realiști și plini de sens. Și, cine știe, poate chiar ne surprindem plăcut când realizăm că primul pas e mai simplu decât părea.

Privind retrospectiv și planificând cu atenție, ne pregătim să intrăm în noul an cu echilibru: nu perfect, ci autentic. Nu cu promisiuni imposibile, ci cu intenții clare și cu bucuria de a descoperi ce aduce fiecare zi. Este un exercițiu de sinceritate cu noi înșine și de conectare la ceea ce contează cu adevărat.

Luați-vă așadar și anul acesta un moment să priviți înapoi și să zâmbiți propriilor voastre realizări. Luați-vă câteva momente să vă gândiți la ce vreți să construiți mai departe.

Și pășiți în noul an cu curaj, curiozitate și puțin umor – pentru că nici un plan nu strică dacă îl însoțește și un zâmbet.

prof. Maria Adriana Nichitean