Doza de educaţie (DDE) – Zilele trecute am citit o declarație care mi-a stârnit un zâmbet amar și, în același timp, un „în sfârșit spune cineva asta cu voce tare!”: un oficial din educație spunea că, dacă un elev de gimnaziu stă 7 ore la școală și primește încă 4 ore de teme, atunci… aritmetica sănătății mintale nu mai dă niciun rezultat.
Ca profesor, am făcut ochii mari. Ca psiholog, i-am deschis și mai mult. Ca om… am realizat cum arată un copil după 11 ore de „muncă”: puțin cam ca mine vinerea seara, după o săptămână de ședințe, doar că fără cafeaua salvatoare.
Regulile oficiale sunt clare: la primar – o oră; gimnaziu și liceu – cam două.
În teorie simplu. În practică, unii profesori dau teme de parcă pregătesc elevul pentru un triatlon academic: proba 1 – exerciții; proba 2 – iar exerciții; proba 3 – găsirea rezolvărilor pe internet, fără urme.
Mai nou, există și monitorizare: dirigintele și directorul trebuie să se asigure că nu se sare calul, iar feedback-ul de la părinți și elevi devine parte din „regulament”. Ideea asta mi se pare genială: dacă avem buget participativ în oraș, de ce nu am avea și teme participative?
Și da, temele de vacanță devin opționale. Ca un desert, nu ca un cadou forțat: dacă vrei, bine; dacă nu, tot bine. Vacanța nu e spațiu de depozitare a fișelor.
Psihologii atrag atenția că, dacă tema devine pedeapsă, entuziasmul dispare: un exercițiu simpatic devine supărare. Și cine i-ar învinovăți? Cine ar lucra cu bucurie un text la română când mintea zboară deja la bicicletă, jocuri și somn?
Pe de altă parte, temele bine gândite, cu timp limitat și explicații clare, chiar au efecte reale. Nu trebuie eliminate, ci organizate cu cap. Și părinții ar putea evita să spună: „Hai odată să terminăm!”
Tema n-ar trebui să fie bătălie, pedeapsă sau negociere de pace. Ar trebui să fie simplu: „Hai să vedem dacă ai înțeles lecția de azi.” Atât.
Așa că, dragi părinți, profesori și elevi: să ne amintim că scopul nu e să transformăm temele într-un sport extrem. Copilul nu e triatlonist. Nici calculator de rezistență. E un om mic, cu un program deja plin.
Iar eu? Eu plec să-mi fac „tema” de adult responsabil: o pauză de 10 minute. Măcar atât să respect regulamentul.
prof. Maria Adriana Nichitean
