Doza de educaţie (DDE) – E 14 noiembrie și astăzi se marchează Ziua Mondială de Luptă împotriva Diabetului. Recunosc — primul meu gând nu a fost unul medical, ci… gastronomic. Mi-am amintit de cozonacul bunicii. Era perfect: pufos, cu nucă, cu miros de vanilie și, evident, cu mult zahăr. Iar bunica, femeie înțeleaptă, îmi spunea mereu: „Zahărul, dragă, îndulcește viața, dar în doze mici. Că altfel… se amărăște!”

Pe atunci nu înțelegeam mare lucru. Acum, știu că vorba bunicii era, de fapt, o mică lecție de sănătate publică, un fel de metaforă preventivă pentru diabet.

Diabetul nu e doar o problemă medicală – e și una educațională. Nu ne îmbolnăvim doar de zahăr, ci și de neștiință, de grabă, de obiceiuri proaste. De ideea că o prăjitură „nu se pune” dacă o mâncăm în picioare, sau că „merităm ceva dulce” după o zi grea. Ei bine, corpul nostru nu prea ține scorul emoțional, el doar contabilizează. Și la un moment dat, când contul de zahăr e prea plin, ne trimite factura.

Dar nu despre panică vreau să vorbim. Ci despre echilibru. Diabetul de tip 2, cel mai frecvent, e una dintre acele boli care pot fi amânate, uneori chiar evitate, dacă știm să trăim mai atent. Să ne mișcăm mai mult, să mâncăm mai simplu, să dormim mai bine, să râdem mai des. Și, mai ales, să fim mai conștienți de cum ne hrănim – nu doar stomacul, ci și mintea.

Pentru că, vezi tu, nu doar zahărul din cana de cafea ne face rău, ci și cel din cuvintele dulci-spuse-pe-nerăsuflate: „Lasă, copilul, să mănânce cât vrea, e în creștere!”, sau „Ce contează? Viața e scurtă!”. Da, e scurtă, dar poate fi și frumoasă dacă o trăim cu măsură, nu cu exces.

Și, dacă tot e o zi dedicată luptei împotriva diabetului, cred că ar fi bine să o transformăm într-o zi a recunoștinței pentru corpul nostru. În loc să ne simțim vinovați că am mâncat o prăjitură, putem mulțumi că avem un corp care ne vorbește. Chiar și atunci când o face prin glicemie, colesterol sau tensiune.

Așa că, de Ziua Mondială a Diabetului, te invit să faci un mic gest de educație: citește etichetele, plimbă-te 20 de minute în plus, sună-ți medicul de familie pentru un control, sau pur și simplu… lasă lingurița de zahăr pe masă. Poate chiar o să descoperi că viața e destul de dulce și fără ea.

Pentru că educația, asemenea zahărului, face minuni – dar doar dacă e luată în doze potrivite.

prof. Maria Adriana Nichitean