Doza de educație (DDE) – Am ascultat zilele trecute o bătrânică spunând cuvinte care, cred că mă vor urmări o vreme: „Liniștea se învață, așa cum înveți să faci pâine. La început arzi multe tăvi. După, știi focul și-ți ies minunat.”
M-a făcut să zâmbesc. Pentru că, sincer… cine nu a ars măcar o tavă – în bucătărie sau în viață? Liniștea, acea stare aparent simplă și calmă, nu vine gata ambalată. Necesită exercițiu, răbdare și, da, câteva eșecuri.
În psihologie știm că mintea noastră e mereu agitată: gânduri care sar ca popcornul, emoții care explodează fără avertisment. A învăța liniștea nu înseamnă să-ți oprești mintea, ci să stai cu ea, să o privești și să-i permiți să fie acolo fără să reacționezi imediat. Ca atunci când frămânți aluatul: la început e lipicios, greu de modelat, dar cu timpul înțelegi textura, temperatura, ritmul.
Iar partea frumoasă e că în fiecare „pâine arsă” există o lecție. Poate e vorba de un moment în care am răspuns nervos unui coleg sau de o zi pierdută în griji inutile. Sau poate am tăcut prea mult și am ratat ocazia de a spune ce simțeam. Oricare ar fi fost tava arsă, experiența ne învață să recunoaștem focul – să-l controlăm fără să ne mai sperie.
Liniștea, ca pâinea, nu se obține dintr-o rețetă strictă. E despre a asculta – sunetele din jur, respirația ta, gândurile care vin și pleacă. E despre răbdare cu tine însuți și cu ceilalți. Și, mai ales, despre a înțelege că nu ești „un dezastru” dacă ceva nu iese perfect. Fiecare încercare te apropie de momentul în care totul se așază, iar liniștea nu mai e goală sau forțată, ci plină de sens.
Așa că, data viitoare când simți că nu poți găsi liniștea, gândește-te la pâinea aceea arsă: fă o pauză, respiră, zâmbește și încearcă din nou.
Fiecare încercare te învață să „potrivești focul” mai bine, să găsești echilibrul dintre calm și agitație și, poate, să te bucuri de aroma unei reușite simple.
prof. Maria Adriana Nichitean
