Doza de educaţie (DDE) – Astăzi vorbim despre adolescență. Acea perioadă magică în care lumea pare simultan fascinantă și periculoasă, iar orice decizie – de la ce emoji să trimiți unui coleg până la primul pahar de alcool – poate părea o mare aventură… sau o mică catastrofă.
Statisticile europene și românești ne arată că provocările nu sunt deloc puține: opt din zece adolescenți au încercat alcoolul, unul din doi a încercat țigări electronice, iar unul din patru s-a aventurat în jocuri de noroc.
Și da, recunosc, când am citit aceste cifre, mi-am zis: „Doamne, dacă aș fi avut acces la toate aceste tentații la 15 ani, oare n-aș fi fost un fel de Houdini al deciziilor proaste?” Dar chiar dacă statisticile pot speria, e important să ne amintim că adolescența nu e o listă de procente, ci o etapă în care curiozitatea și dorința de apartenență se combină cu nevoia de libertate – un cocktail care poate părea irezistibil.
Privind lucrurile dintr-o perspectivă mai personală, ca psiholog și profesor, văd zilnic cât de mult contează să fii ghid, nu doar cel care spune ce să faci. Adolescenții au nevoie de limite, dar și de explicații, de dialog și de exemple concrete. Nu funcționează doar „nu ai voie”, ci mai degrabă „uite de ce ar putea fi periculos și ce alternative există”. Și da, umorul, mai ales autoironic, face minuni: nimeni nu învață bine dacă e speriat sau mustrat constant. Uneori, o glumă bună sau un comentariu autoironic pot transforma o lecție despre responsabilitate într-un moment memorabil.
Și, totuși, așa cum spuneam, nu totul este sumbru. Chiar și în această „vârstă cu turbulențe”, există momente în care tinerii iau decizii inspirate, în care se sprijină unii pe alții și în care învață să spună „nu” – și asta e motiv de sărbătoare. Ei descoperă că prietenia adevărată nu presupune „da” la orice, că respectul pentru sine începe cu mici alegeri zilnice, iar greșelile, uneori, devin povești amuzante de care râzi ani la rând.
Așadar, concluzia mea este aceasta: adolescența e un rollercoaster, iar noi, adulții, suntem atât ghidul de siguranță, cât și prietenul care îi învață să râdă atunci când cad. Prevenția nu e o povară, ci o investiție în viitorul lor. Dialogul, înțelegerea și sprijinul constant fac mai mult decât orice statistică.
Și ca să fim sinceri, uneori și adulții mai au nevoie să-și amintească ce înseamnă să greșești, să te ridici și să râzi de propriile decizii. Azi vă provoc la un mic exercițiu: gândiți-vă la un adolescent din viața voastră și întrebați-vă cum ați putea să fiți alături de el fără să-l controlați excesiv.
S-ar putea să descoperiți că cel mai valoros cadou nu e doar sfatul sau interdicția, ci simpla prezență și încrederea că poate face alegeri bune… sau cel puțin că poate râde de propriile greșeli, învățând ceva de la ele.
La final, să nu uităm: adolescența e haotică, amuzantă și imprevizibilă. Și tocmai asta o face atât de valoroasă – pentru ei… și, uneori, chiar și pentru noi.
prof. Maria Adriana Nichitean
