Doza de educaţie (DDE) – Weekendul trecut, s-a întâmplat marea rotire de ace — trecerea la ora de iarnă. Cei mai mulți oameni reacționează la această veste ca la o ofertă la supermarket: „Cum? Dormim o oră în plus? Minunat!” Dar, ca orice ofertă, și aceasta are un asterisc mic de tot, pe care scrie: „A se consuma cu responsabilitate.”
Eu una am o relație complicată cu ora de iarnă. În prima zi, sunt euforică — mă trezesc odihnită, simt că am tot timpul din lume, beau cafeaua fără să mă grăbesc, chiar și pisica pare să fi intrat în ritmul meu zen. Iar cei care îmi cunosc pisica, știu că asta e mare lucru. Dar apoi… vine seara. Și la ora 17, când afară e întuneric de parcă ar fi miezul nopții, mă apucă o melancolie bruscă, de parcă universul mi-ar fi furat nu o oră, ci pofta de viață.
Schimbarea orei este, din punct de vedere psihologic, o mini-dezlănțuire. Corpul nostru funcționează după ritmuri circadiene — acele ceasuri interne care reglează somnul, foamea și dispoziția. Iar când mutăm ceasul, chiar și cu o singură oră, creierul nostru se uită buimac în jur și zice: „Stai puțin, eu când trebuie să fiu fericit?”
Studiile arată că, în primele zile după trecerea la ora de iarnă, oamenii devin mai somnoroși, mai iritabili, mai predispuși la anxietate ușoară. Nu, nu e doar în capul tău — e și în hipotalamusul tău. Lumina naturală scade, serotonina scade, iar motivația de a face ceva util scade și ea, undeva între canapeaua moale și o pungă de alune.
Cu toate astea… ora de iarnă are și farmecul ei. E timpul ceaiurilor calde, al păturilor pufoase, al seriilor lungi de filme „pentru suflet” și al pretextului perfect de a te culca devreme fără să pari plictisitor. În plus, există și un avantaj educativ: e o ocazie excelentă să le vorbim copiilor despre timp, despre adaptare și despre cum schimbarea, chiar și una mică, ne poate scoate din rutină și ne poate obliga să ne reechilibrăm.
Mi se pare fascinant cum o simplă oră mutată pe cadran ne dezvăluie cât de fragil e echilibrul nostru. Și cât de mult ne bazăm pe mici ritualuri — ora de cafea, ora de lumină, ora de liniște.
Așa că, în loc să ne plângem că se întunecă devreme, poate ar fi bine să transformăm această perioadă într-un exercițiu de auto-educație emoțională. Să ne învățăm corpul și mintea că nu lumina din afară ne aprinde energia, ci cea dinăuntru.
Concluzia de astăzi… ora de iarnă nu e o pedeapsă, ci o invitație. O invitație la mai multă blândețe cu noi, la mai puțină fugă, la un ritm care ne dă timp să respirăm. Așa că da, dormi o oră în plus — dar nu uita să trăiești o clipă mai conștient.
prof. Maria Adriana Nichitean
