Doza de educaţie (DDE) – E liniște în școli. Sau aproape liniște — căci pe holuri încă mai plutește un ecou: „Doamna, mai punem o notă până vineri?” Da, e vacanța de toamnă. Copiii, elevii, preșcolarii… toți au intrat, oficial, în primul respiro al anului școlar. O săptămână. Scurtă, dar intens așteptată.
Ca profesor, trebuie să recunosc că la final de modul, oboseala plutea în aer. Nu doar în cazul copiilor, ci și al adulților care visau la o pauză de… catalog și hârtii. Iar când au văzut în calendar data de 25 octombrie, au avut un gând dublu: „Ce bine că vine vacanța!” și imediat după: „Oare cât de odihnit mă voi întoarce?”
E un paradox simpatic în educație: toți ne dorim vacanță, dar după trei zile de stat, unii părinți încep să caute cu disperare activități, bunicii își reconsideră programul de somn, iar profesorii își verifică deja mailurile cu planificări. Copiii, însă, sunt în elementul lor. Ei știu cel mai bine ce înseamnă să trăiești clipa.
Și poate că aici e lecția noastră. Vacanțele nu sunt doar pentru odihnă, ci pentru resetare. Într-o lume în care totul se măsoară în performanțe, note și termene, pauza devine, paradoxal, un exercițiu de disciplină emoțională: să învățăm să ne oprim.
E momentul acela rar când nu trebuie să știm pe de rost nicio formulă, ci doar să ne amintim că și respirația e o competență care se antrenează.
Copiii au nevoie de această pauză ca să redevină… copii. Să se murdărească de frunze, să se plictisească (da, și plictiseala e sănătoasă!), să se joace fără să aibă „obiective de învățare”. Iar noi, adulții, avem nevoie să-i privim așa — fără manuale, fără presiune, fără comparații.
Ironia face că, înainte de vacanță, toată lumea vorbește despre nota la purtare. Ei bine, poate ar fi timpul să ne punem și noi o notă la răbdare.
Cum ne purtăm când copilul nostru e acasă o săptămână întreagă? Cât de mult îl ascultăm, fără să deschidem laptopul în paralel?
Adevărul e că educația nu se oprește niciodată, doar își schimbă decorul. În vacanță, profesorul devine părintele, bunicul, vecinul de la etajul doi care te învață să joci șah sau să bați mingea fără să spargi geamul.
Așa că, dragii mei, dacă aveți norocul unei săptămâni mai liniștite, luați-o ca pe o șansă de reconectare. Lăsați temele pentru luni, și adunați amintiri, nu fișe de lucru.
Și dacă tot trebuie să dăm o notă la purtare, eu propun un alt criteriu: Cât de frumos ne purtăm unii cu alții atunci când nu suntem obligați de un orar? Vacanța de toamnă e testul perfect pentru asta.
Așa că, pentru săptămâna aceasta, hai să luăm un 10 la bucurie, un 9 la răbdare și, dacă se poate, un 8 la timp petrecut offline. Restul — se recuperează la școală.
prof. Maria Adriana Nichitean
