Doza de educaţie (DDE) – Astăzi îți propun o călătorie în universul elevului modern, înarmat cu stilou, tabletă și… inteligență artificială. Care, apropo, uneori pare să fie mai convingătoare decât bunica atunci când spunea: „Nu copia, că n-o să știi nimic la examen!”

O cercetare realizată în Marea Britanie de Oxford University Press și citată de The Guardian arată un lucru cel puțin interesant: 80% dintre elevii între 13 și 18 ani folosesc regulat inteligența artificială la școală, dar… 62% dintre ei cred că, de fapt, le face rău.

Ați auzit bine. Copiii nu sunt păcăliți ușor. Mulți spun că IA le scade creativitatea, le limitează gândirea critică și… le „fură” ocazia de a învăța cu adevărat. Un sfert dintre ei chiar recunosc că totul devine prea ușor. Ceea ce, să fim sinceri, e o observație profundă: când drumul e prea neted, nu înveți nici să cazi, nici să te ridici.

Trebuie să recunosc că trăiesc o criză existențial-digitală. Mă bucur când elevii descoperă lucruri noi cu ajutorul tehnologiei – dar mă întristez când văd cât de ușor devin dependenți de butonul „generează răspuns” și uită de propria lor minte.

E ca și cum ai avea o bicicletă electrică și ai refuza să mai dai la pedale. Da, ajungi mai repede. Dar oare mai ești tu cel care a făcut drumul?

Și, culmea ironiei, tocmai elevii care folosesc zilnic IA sunt cei care trag semnalul de alarmă: spun că e folosită pe ascuns, că profesorii nu o detectează, și că… da, le cam „deturnează” scopul învățării.

Nu, nu înseamnă că IA e dușmanul. Dar – și aici vine momentul cu picioarele pe pământ – trebuie învățată, integrată, ghidată. Nu aruncată ca un gadget cool în mâinile copiilor care, să fim sinceri, încă învață cine sunt.

Școala are datoria de a face IA parte din procesul educațional – nu substitut al lui. Să clarifice scopul acestor unelte, să le folosească acolo unde ajută învățarea, nu unde o înlocuiesc. Să nu fie nimeni lăsat să creadă că un eseu generat e totuna cu un eseu trăit.

Și, mai ales, să nu lăsăm competențele să ruginească sub un strat de comoditate digitală. Să învățăm să combinăm creierul uman – cu toate sinapsele și stângăciile lui – cu instrumentele smart, dar lipsite de suflet.

Concluzia de azi? Inteligența artificială e ca sarea în bucate: un strop poate face mâncarea mai bună, dar prea multă o strică.

Gândește cu mintea ta, apoi întreabă IA. Nu invers. Pentru că, la finalul zilei, tu vei fi cel care va da examenul vieții – nu robotul.

prof. Maria Adriana Nichitean