Doza de educaţie (DDE) – Sunt psiholog și profesor – adică un om care încearcă să țină pasul cu adolescenții, fără să se simtă ca un personaj din cărțile lui Slavici… atât de „îndrăgit” de adolescenți. Și mă gândeam să vorbim astăzi despre o cifră care m-a pus pe gânduri: doar 17% dintre elevii de gimnaziu au mers vreodată la consilierul școlar. Și nu, nu e pentru că restul sunt ninja emoționali care nu au nevoie de ajutor.
Cu toate astea, 91% dintre ei știu că există un consilier școlar în școală. Deci nu e o problemă de necunoaștere, ci mai degrabă de „Nu vreau să fiu primul care dă check-in la ședința aia.” Sau probabil își spun „Hai, poate rezolv singur, că am văzut pe TikTok cum să devii fericit în 3 pași!”.
Adevărul însă e mai puțin amuzant: 46% spun că nu pot să ajungă ușor la consilier când au o zi proastă. Poate pentru că, în realitate, ca să mergi la consilier trebuie să treci printr-un ritual secret: obținut acordul părinților (da, chiar semnat!), găsit un moment liber în orarul care seamănă cu un puzzle imposibil și, în cele din urmă, să ai curajul să spui „Am o problemă”.
Iar dacă e să vorbim despre… spațiile de consiliere. Ei bine, aici intrăm în zona „cu adevărat primitoare”. Uneori, cabinetul de consiliere e chiar în sala în care se depozitează cornul și laptele – deci dacă ai chef să te descarci, ai parte pe lângă grijile tale și de aroma intensă a produselor lactate. Alteori, spațiul lipsește cu desăvârșire, iar consilierea se face după ore, fie într-o sală de clasă care abia așteaptă să fie curățată pentru următoarea zi, fie în… biroul directorului. Da, da, locul acela solemn, unde uneori te simți mai degrabă ca la interogatoriu decât la o discuție despre emoții. Aș spune că e despre respectul și importanța pe care o dă și școala consilierii… nu doar când situațiile de criză dau pe dinafară.
Iar problema e mult mai adâncă. Mulți copii nu se simt integrați, nu au încredere în ei înșiși și trăiesc sub presiunea imensă a așteptărilor legate de performanță. Iar noi, adulții, le spunem de multe ori „Dacă ai o problemă, du-te la consilier!”, dar uităm să le arătăm cu adevărat că nu e o rușine să ceri ajutor…
Așa că, dacă ar fi să-mi dau un sfat mie însămi (și sper să ajungă și la voi), ar fi să facem din consilierea școlară un loc atât de primitor și vizibil încât să nu mai pară o misiune imposibilă să ajungi acolo. Să fim noi, adulții, cei care arătăm că e normal să ceri sprijin.
Până atunci, eu rămân aici, în „Doza mea de educație”, încercând să aud chiar și ce nu se spune cu voce tare. Și dacă reușesc să ajut măcar un copil să bată la ușa potrivită, pot să spun că am câștigat ziua!
prof. Maria Adriana Nichitean
