Doza de educaţie (DDE) – Pe 16 octombrie se sărbătorește Ziua Dicționarului. Știu, nu sună foarte spectaculos. Nici nu cred că dicționarul are vreun fan-club oficial. Nimeni nu spune: „Abia aștept să ajung acasă, să mă pierd într-un DEX!” Și totuși… ce am face fără el?
Am crescut cu dicționarul mereu la îndemână, așezat cuminte pe colțul biroului, cu coperți tari și grele, de parcă știa cât cântărește ce conține. Avea mirosul acela inconfundabil de pagini serioase, citite rar, dar cu respect. Țin minte cum, pe la începutul gimnaziului, am descoperit în el că „a exulta” nu are nicio legătură cu vreo pedeapsă disciplinară și că „reper” nu înseamnă doar un punct pe hartă. A fost o mică revelație. Pentru că dicționarul nu făcea scandal, nu îți băga cuvintele pe gât — doar ți le așeza în față, elegant. Nu-ți spunea ce să gândești, ci te ajuta să înțelegi ce înseamnă ceea ce gândești.
Trăim azi într-o lume unde cuvintele sunt folosite cu o viteză amețitoare, uneori fără prea multă grijă. Zicem „toxic” oricărui coleg enervant, „traumă” la o replică mai acidă, „narcisist” la foști. S-au democratizat nu doar cuvintele, ci și diagnosticele — și uneori mi-e teamă că ne jucăm cu ele ca și cum ar fi niște abțibilduri, nu concepte serioase.
Dar cuvintele nu sunt jucării. Sunt instrumente de construcție — sau de distrugere. Cu ele învățăm, iubim, explicăm, negociem, vindecăm. Sau, din păcate, manipulăm, etichetăm, rănim. Un cuvânt bine așezat poate schimba o zi. Sau o viață. La fel și unul aruncat la întâmplare.
De-a lungul timpului am învățat că uneori, cea mai mare durere a unui om stă în lipsa cuvintelor potrivite. „Nu știu cum să spun ce simt” – aud des în munca mea. Și atunci, începem împreună să căutăm. Cuvinte pentru suferință, dar și pentru speranță. Pentru limite. Pentru iubire sănătoasă. Și da, uneori ne întoarcem la dicționar, ca la o hartă uitată într-un sertar.
Nu știu când ai deschis ultima dată un dicționar. Poate la un joc de scrabble, poate niciodată. Dar adevărul e că, într-o lume în care comunicăm mult, dar ne înțelegem greu, să cunoști sensul cuvintelor e un gest de responsabilitate. Și de grijă. Față de tine și față de ceilalți.
Cuvintele contează. Alege-le cu grijă. Nu pentru că trebuie să vorbești frumos, ci pentru că fiecare cuvânt pe care-l spui devine parte din realitatea cuiva.
Și poate din când în când, dacă nu deschizi DEX-ul cu coperte, măcar accesezi online dicționarul, în căutarea unui cuvânt potrivit, pe care să-l dăruiești cuiva pe care-l întâlnești și care îți spune „nu știu cum să spun”…
prof. Maria Adriana Nichitean
