Doza de educaţie (DDE) – Pe 13 octombrie, se sărbătorește Ziua Internațională a Scepticilor. Da, chiar există o zi dedicată celor care se uită chiorâș la tot ce pare „prea frumos ca să fie adevărat”. Și, sincer, e nevoie de ea. Într-o lume în care poți primi sfaturi despre anxietate de la un influencer cu cristale și despre fizică cuantică de la un vlogger care abia a trecut bacul, nițel scepticism e nu doar sănătos, ci aproape vital.

Scepticismul e un soi de frână intelectuală. E vocea aceea interioară care te întreabă: „Sigur? Ai verificat? Sau ai citit asta pe Facebook la un unchi cu poza lui Eminescu la profil?”.

Și sincer… bine că există. Pentru că, într-o lume în care poți comanda dragoste cu livrare în 24 de ore sau pastile de „vindecare energetică prin vibrația universului”, nițel scepticism e nu doar sănătos, ci vital.

Dar atenție! Scepticismul adevărat nu e acela care spune „nu cred nimic” – ci acela care spune „hai să verific”. Nu e cel care respinge tot, ci cel care întreabă cum știi că e adevărat?

Trăim într-o epocă în care avem acces la informație non-stop, dar și la prostii cu masterat în ambalaj pseudo-științific. Scepticul modern trebuie să fie vigilent, dar și educat. Nu un Gică Contra de serviciu care crede că știe mai mult decât toți medicii la un loc doar pentru că „a citit el ceva”. Ci un om cu discernământ. Un om care înțelege că a pune sub semnul întrebării nu e o ofensă, ci o responsabilitate.

Pentru că… evident… e o diferență între gândirea critică și gândirea cinică. Primul e sceptic sănătos. Al doilea e obosit de lume și convins că toți mint. Și crede-mă, se simte când vorbim. Cinismul se agață de tine ca o zi de luni. Gândirea critică, în schimb, deschide uși, nu le trântește.

Și da, am avut și eu momente în care scepticismul meu a luat-o razna. M-am îndoit de oameni buni, de complimente sincere, de reușite proprii. Pentru că scepticismul, dacă nu-l ții în echilibru, se poate transforma în autosabotaj cu diplomă.

Așa că, dacă tot e ziua scepticismului, hai să-l tratăm cu maturitate. Fii sceptic, dar nu acru. Întreabă, dar și ascultă. Caută adevărul, dar lasă loc și pentru nuanțe. Pentru că lumea nu e doar alb sau negru, ci o paletă întreagă de „depinde”.

Iar dacă tot vrei să te îndoiești de ceva azi, îndoiește-te că toate gândurile negative pe care le ai despre tine sunt adevărate.

prof. Maria Adriana Nichitean