Doza de educaţie (DDE) – Zilele trecute, am primit un mesaj de la o mămică. Un mesaj simplu, dar sincer: „Vă rog, mai vorbiți o dată despre temele pentru acasă. Indiferent de programul copilului meu, ne prinde miezul nopții. Și nu suntem singurii. Știu că temele sunt importante, dar chiar nu ar trebui să dureze mai mult de două ore.”
Și-am oftat. Pentru că știu exact despre ce vorbește.
Știu și că fiecare copil are ritmul lui, sensibilitatea lui, că unii se mișcă mai încet, alții sar peste rânduri, unii visează cu ochii în pagină, alții termină în mai puțin de o oră tot ce au de făcut. Dar în general, când temele ajung să invadeze orele de seară și să devină principalul motiv de stres din familie, avem o problemă.
Nu ne mai facem lecțiile. Ne facem nervi.
Temele nu ar trebui să fie o sursă de extenuare, ci o formă de consolidare. O recapitulare, nu o pedeapsă. Un sprijin, nu o criză domestică zilnică în trei acte: copil obosit, părinte frustrat și lacrimi prin sufragerie.
Pentru că da, în teorie, temele îi pregătesc pe copii pentru viață.
Dar ce fel de viață? Una în care „nu-i destul că ai fost opt ore la școală, acum mai stai patru și acasă”? Una în care „orice efort e o obligație” și orice relaxare e vină?
Mă întreb: dacă temele îi învață în fiecare zi că, orice ar face, nu e destul… cum vor gestiona acești copii stresul peste ani? Cu ce imagine despre muncă vor pleca în lume? Ce vor simți când vor avea de dus proiecte, responsabilități, relații? Le va veni în minte „nu pot, dar trebuie” sau „nu vreau, dar mă forțez”? Sau vor fugi direct la cea mai scurtă soluție? — a se vedea: copy-paste, grupul de WhatsApp, sau, da, chiar ChatGPT.
Când cantitatea de teme depășește calitatea învățării, nu mai pregătim copii pentru viață, ci îi împingem să caute scurtături. Îi obosim. Le punem în brațe frustrarea înaintea sensului. Și uneori, în numele „disciplinei”, distrugem motivația.
Da, știu, poate gândesc subiectiv. Dar văd copii care își pierd bucuria învățării, părinți epuizați, profesori presați de programe rigide, și mă întreb: oare nu putem gândi temele altfel? Temele nu ar trebui să ocupe toată seara, nici toată copilăria. Hai să le facem cu sens, nu cu saturație. Să le dăm copiilor timp și pentru joacă, pentru odihnă, pentru viață. Pentru că, până la urmă, nu vrem doar copii care știu multe, ci copii care se simt bine cu ei înșiși.
Și poate, la finalul zilei, cea mai importantă lecție nu e „Am făcut toate temele?”, ci „Mai am puțină energie să fiu copil.”
prof. Maria Adriana Nichitean
