Doza de educaţie (DDE) – Săptămâna trecută, am avut o discuție care m-a pus pe gânduri. Am stat de vorbă cu reprezentanții unui ONG care organizează ateliere de gândire critică în școli. Lucrează direct cu elevii, îi ajută să înțeleagă cum funcționează informația în online și – mai ales – cum pot face diferența între ce e real și ce e doar… zgomot cu filtre.

În atelierele lor, copiii sunt învățați să se uite la o știre sau la o postare virală și să-și pună trei întrebări simple, dar esențiale: Cine promovează această informație? De ce este promovată? Și, poate cea mai importantă: De ce sunt eu interesat de ea?

La unul dintre aceste ateliere, o adolescentă a spus ceva care mi-a rămas în minte: „M-am simțit trădată când am aflat că un influencer de pe TikTok a mințit.”

Atât de simplu. Și totuși, atât de intens pentru un adolescent… Pentru că la 14-15 ani, încrederea nu e doar o emoție. E o formă de supraviețuire. Când ești adolescent și urmărești un influencer, nu vezi doar un om care vorbește în telefon. Vezi un model. Un frate mai mare, poate. Cineva care „știe cum e”, care pare autentic și aproape.

Și când acel om minte – fie că promovează un produs inutil, fie că își inventează viața – nu e doar o greșeală. E o trădare.

Dar știți ce m-a bucurat cel mai mult? Că fata respectivă și-a dat seama. A gândit. A simțit că ceva nu e în regulă. Și a vorbit despre asta.

Aici intervine rolul nostru, al adulților. Nu putem să-i protejăm de tot ce e fals în online. Nu avem cum să fim paznici la poarta TikTok-ului. Dar putem să-i învățăm să se protejeze singuri. Nu cu predici. Nu cu interdicții. Ci cu întrebări. Cu răbdare. Cu discuții. Cu acel „hai să vedem împreună de ce clipul ăsta ți se pare interesant”, în loc de bine-cunoscutul „iar stai pe telefon, lasă prostiile!”

Nu suntem gardienii adevărului absolut, dar putem fi partenerii lor de reflecție. Le putem da instrumente. Le putem da curajul de a se îndoi, de a întreba, de a gândi. Pentru că, vezi tu, adevărul nu are întotdeauna lumini colorate, nici efecte speciale. Minciuna, în schimb, știe să se vândă bine.

Dacă un copil îți spune că s-a simțit trădat de o informație falsă sau de un influencer, nu-l certa că a crezut. Felicită-l că a început să gândească. Apoi, întrebați-vă împreună: Cine promovează această informație? De ce? Și de ce mă atrage tocmai pe mine?

Pentru că gândirea critică nu e o materie în orar. Dar poate fi o superputere într-o lume care minte. Iar datoria noastră e să-i ajutăm să o descopere.

prof. Maria Adriana Nichitean