Doza de educaţie (DDE) – Pe 29 septembrie e Ziua Mondială a Inimii. Știu… mulți dintre noi abia ne mai amintim unde ne-am pus cheile, darămite să o aniversăm, dar uite că inima, acest organ destul de ocupat, dar ignorant în prea multe zile, are una dedicată ei. În care, cel puțin teoretic, ar trebui să ne gândim mai mult la ea decât la rata de la bancă.
Ca psiholog, dar și ca profesor, mi se întâmplă des să văd oameni care confundă inima cu o… pompă. Și da, biologic, au dreptate. E un mușchi harnic, care bate cam de 100.000 de ori pe zi, fără pauză sindicală, fără grevă japoneză. Dar mai e și altceva. E simbolul iubirii, al curajului, al sensibilității, pentru că inima noastră e și o metaforă. Din păcate însă… metaforele nu prea apar în analizele de sânge.
Suntem învățați să avem grijă de ea doar când simțim o „înțepătură” suspectă în piept. Până atunci, cafeaua curge, stresul abundă, somnul se amână și tot ce mai lipsește e un banner pe care să scrie: „Atenție, inimă în pericol!”
Partea ironică e că, în școli, vorbim rar despre inimă. Nu despre artere și ventriculi – aceia apar prin clasa a șaptea – ci despre inima ca reper în viață.
Cine ne învață cum să ne ascultăm inima? Nu aia care sună pe EKG, ci aia care ne șoptește: „Oprește-te. E prea mult. Ai grijă de tine.”
Și culmea… educația adevărată începe în inimă. Și se continuă acolo. Copiii învață cu sufletul deschis, iar profesorii buni știu să predea cu inimă, nu doar cu powerpoint. Un copil nu va ține minte toate formulele, dar nu va uita niciodată cum l-ai făcut să se simtă.
De Ziua Inimii, nu vreau să vă spun să renunțați la sare, zahăr, grăsimi (bine, poate doar un pic…). Vreau să vă invit să o ascultați. Să vă întrebați: Ce vrea inima mea? Ce-mi face bine? Ce o rănește? Când a fost ultima oară când a bătut de bucurie și nu de epuizare?
Și dacă răspunsul vă sperie, să știți că e un semn bun. Înseamnă că e timpul pentru o conversație sinceră cu inima voastră. Și da, se poate face și fără stetoscop.
Educația fără inimă e ca un ceas fără baterie: arată bine, dar nu funcționează. Într-o lume care ne învață să performăm, haideți să (re)învățăm să simțim. Cu empatie, cu grijă, cu iubire.
Așadar, de Ziua Inimii, să nu o lăsăm să fie doar un mușchi. Să-i permitem să ne fie și busolă.
prof. Maria Adriana Nichitean
