Doza de educaţie (DDE) – Se apropie un weekend cu magie. Întâmplător am citi undeva că 13 septembrie este o zi dedicată autorului britanic Roald Dahl, cunoscut mai ales datorită cărților pentru copii pe care acesta le-a scris. Un autor foarte cunoscut în școlile românești pentru că a reușit ceva rar: să-i facă pe copii să citească fără să simtă că învață. Să râdă, să se mire, să viseze. E un autor care a înțeles ceva simplu, dar esențial: copiii nu au nevoie de predici, ci de povești. Nu de morală cu ton sever, ci de personaje care trăiesc, gândesc și simt ca ei.
Și, dacă adulții ar citi și ei, măcar Roald Dahl alături de copii, ar constata că personajele lui au mai multă legătură cu realitatea noastră decât ne place să recunoaștem.
Matilda, fetița genială ignorată de părinții ei superficiali, pare că a fost crescută în aceeași sufragerie cu unii dintre copiii noștri – cei care știu mai mult decât li se permite și vor să crească, dar sunt puși să stea cuminți. De multe ori, România e o țară care vrea copii ascultători, nu curioși. Și în loc să le dăm cărți, le dăm tablete. În loc să-i ascultăm, le spunem: „nu e de vârsta ta să gândești atât.”
Domnul Fox, vulpoiul fantastic care fură de la bogați ca să-și hrănească familia, ne amintește de acel român descurcăreț care știe să „se scoată” din orice. Dar acolo unde Roald Dahl îl face simpatic și subversiv, la noi, ne-am obișnuit să admirăm prea des șmecheria în locul eticii. E o lecție pe care poate am putea s-o învățăm invers, din poveste: că inteligența adevărată nu înseamnă doar să păcălești sistemul, ci să-l înțelegi și să-l schimbi.
Celebrul Charlie, băiatul modest care ajunge în fabrica de ciocolată, condusă de excentricul Willy Wonka, e dintr-o poveste despre speranță, despre binele care se poate întâmpla atunci când ești sincer, generos, și… ai norocul să existe un om care crede în tine. Câți „Charlie” sunt azi în școlile noastre? Copii buni, dar fără „ambalaj”. Fără pile, fără telefoane de ultimă generație, dar cu minți luminoase și inimi mari. Cine le deschide lor poarta fabricii?
Asta e, poate, marea provocare: cum îi aducem pe copii mai aproape de lectură, într-o lume în care cărțile au pierdut duelul cu ecranele, iar părinții spun deseori „n-are timp de citit, are teme prea multe”, ca și cum lectura n-ar fi tot un fel de hrană. Poate chiar cea mai importantă.
Dragii mei, mâine, de Ziua lui Roald Dahl, să nu ne limităm la un citat pe Facebook și o poză cu o carte pe care n-o deschidem. Să luăm un copil – al nostru sau al altuia – și să-i citim. Să-l ducem într-o librărie. Să-l întrebăm ce-ar vrea să afle, ce-l pasionează. Să-i dăm o lume între coperți, nu doar o aplicație cu sunete.
Concluzia? Matilda, Charlie, domnul Fox – toți acești eroi fantastici există și in realitate. Nu doar în cărți. În fiecare copil care așteaptă să fie văzut. Să fie ascultat. Să i se spună o poveste.
prof. Maria Adriana Nichitean
