Să vă spun sincer: am vrut să-mi iau concediu. Serios. Eram hotărâtă să plec în Creta. mare, albastru, relaxare. Să-mi întind sufletul pe un șezlong, să-mi golesc inboxul de griji și să-mi reîncarc bateriile cu ceva mai multă vitamina D și ceva mai puține notificări.
Ba chiar m-am gândit, cu o tresărire de vinovăție, să întrerup administrarea Dozei de educație. Dar mi-am adus aminte de vorbele înțelepte ale medicilor: „Nu întrerupeți tratamentul prea devreme, chiar dacă vă simțiți mai bine!”
Așa că am zis: nu, nu facem așa ceva. Educația nu e aspirină să o iei din când în când. E mai degrabă ca un antibiotic pentru sufletul colectiv – dacă o întrerupem brusc, riscăm recidive de ignoranță, infecții cu fake news și febră de prejudecăți.
Și apoi, am început să investighez mai serios Creta. Am aflat că… nu prea e creată pentru zile cu piele de porțelan ca a noastră. Adică 40 de grade ziua și 20 noaptea – practic, ai două opțiuni: te coci sau te întorci. Așa că am rămas acasă, temporar. Mâncând educație pe pâine, ca să nu pierd tonusul intelectual. E doar o glumă, desigur. Pentru că, în realitate, am fost plecată în Creta! Da, da, cu bagaj, cu pașaport, cu SPF cât cuprinde și cu o carte prea groasă pentru o valiză de mână.
Dar stați liniștiți: am lăsat doza în grija colegilor. Administrare zilnică, orală, la aceeași oră, cu puțin umor și maximă responsabilitate.
Concluzia? Chiar și în vacanță, educația nu ia pauză. Se plimbă cu tine prin lume, îți face conversațiile mai savuroase și îți ajută neuronii să nu lenevească prea tare sub umbrelă. Așa că oriunde te-ai duce, ia-ți și mintea cu tine. Și nu uita: nici o doză de educație nu e prea grea pentru bagajul de cală al unei minți curioase.
