Astăzi e 28 iulie și, oficial, nu e zi de doliu național, nici vreo mare sărbătoare religioasă, dar… e Ziua Internațională a Ciocolatei cu Lapte. Păi cum s-o ratăm tocmai pe asta, dacă tot există și e recunoscută.
Ciocolata cu lapte e, pentru mulți dintre noi, gustul copilăriei. Gustul pauzei dintre două teme. Gustul de „lasă că merge și așa” după o zi grea. E balsamul emoțional pe care ni-l aplicăm fără prescripție, fără rețetă și, recunoaștem sau nu, fără prea mult control al porției.
Din punct de vedere psihologic, ciocolata activează centrii plăcerii din creier. Dopamina zburdă, serotonina dansează, și pentru câteva minute, ne simțim de parcă toate emailurile din viață s-ar fi trimis singure și toate facturile s-ar fi plătit din greșeală.
Dar e și un soi de ironie în faptul că, pentru ceva atât de dulce, ciocolata are parte de atâta vinovăție. Împărțim universul în „alimente bune” și „alimente rele” ca într-o telenovelă moralizatoare în care ciocolata apare mereu în rolul seducătoarei. Și totuși, în doze decente, poate fi chiar… educativă. Pentru că, în mod neașteptat, o bucățică de ciocolată cu lapte te poate învăța lecții importante. Lecții despre echilibru, despre măsură, despre acel „destul cât să fie bine, fără să fie prea mult”. Despre recompensă – nu ca răsplată pentru performanțe supraomenești, ci ca semn că ai fost prezent în viața ta. Despre cum, uneori, e perfect în regulă să te oprești din alergat, să respiri adânc și să accepți că lumea nu se va prăbuși dacă iei o pauză de 10 minute. Ba poate chiar se va redresa un pic, pentru că și tu te vei fi recalibrat.
Ciocolata nu e o soluție. Nu repară inimi frânte și nici nu rezolvă traumele din copilărie. Dar nici nu trebuie să o transformăm în dușmanul public numărul 1. Dacă știm s-o folosim cu discernământ, devine o metaforă dulce pentru ideea că plăcerea nu trebuie trăită cu vinovăție, ci cu conștiență. Și da, uneori, e nevoie de un reminder comestibil că suntem oameni. Că nu trebuie să fim eficienți non-stop, că nu totul se măsoară în rezultate sau grame de proteine pe porție. Uneori, un simplu pătrățel de ciocolată – savurat lent, nu devorat pe fugă – ne aduce aminte că avem voie să fim blânzi cu noi. Nutriționiștii serioși spun: moderație. Psihologii spun: conștiență. Eu zic să nu trăim viața ca un regim draconic în care orice plăcere trebuie justificată cu un tabel Excel.
Azi, dacă vrei, mănâncă o ciocolată cu lapte. Dar nu fugi de tine în ea. Bucură-te de gust, de amintire, de moment. Viața nu are doar calorii de numărat – are și momente de savurat. Iar dacă tot ne plac dozele, ia-ți azi doza de educație… cu ambalaj de ciocolată.
