Doza de educaţie (DDE) – Azi, 11 iulie, e Ziua Internațională a celor care se înveselesc singuri. Da, există o zi oficială pentru aceia care izbucnesc în râs fără motiv aparent, își spun glume în gând și uneori chicotesc în lift fără explicații.

Poate ai văzut și tu unul: râde la telefon, deși n-are pe nimeni la celălalt capăt. Zâmbește la o vitrină, își face cu ochiul în oglindă sau se aplaudă singur pentru că a găsit loc de parcare din prima. Un ciudat? Nu. Un supraviețuitor emoțional.

Să știi că oamenii care se înveselesc singuri sunt, de fapt, foarte sănătoși la cap. Poate chiar mai sănătoși decât unii care așteaptă confirmare pentru fiecare zâmbet. Pentru că a te amuza singur nu înseamnă că ești „dus cu pluta”, ci că ai învățat să fii propriul tău colac de salvare.

E o formă de igienă emoțională. Un fel de exercițiu cardio pentru suflet. Să râzi singur de tine, de o gafă, de o amintire, de cum ai trimis din greșeală un mesaj cu inimioară șefului, în loc de „Mulțumesc!”. Cine n-a pățit-o, n-a trăit!

Copiii fac asta natural: vorbesc singuri, râd singuri, se joacă singuri și nu simt nevoia să explice. Dar pe măsură ce creștem, ni se spune că „nu e normal” să râdem singuri. Că e ciudat. Că râsul are nevoie de public. Ei bine, nu are.

Dincolo de ironie, această abilitate este un semn de maturitate emoțională. Dacă știi să te înveselești singur, nu vei depinde de validări externe pentru starea ta de bine. Nu vei da vina pe ceilalți când ești trist și nu vei cere aplauze pentru fiecare zâmbet.

Antrenează-ți mintea să-ți fie cel mai bun comediant. Zâmbește-ți în oglindă, râzi de propriile bâlbe și aplaudă-ți ideile trăsnite. Să te înveselești singur nu înseamnă că ești singur. Înseamnă că, între timp, ai devenit o companie mai bună pentru tine însuți.

prof. Maria Adriana Nichitean