Doza de educaţie (DDE) – E vacanță. Aerul e cald, mintea e pe pauză, și toată lumea are planuri mari: „Unde plecăm?”, „Ce mâncăm?”, „Când ne mai trezim dimineața?” Și totuși, între două porții de înghețată și o zi de leneveală absolut justificată, în caz că nu știați, astăzi, 26 iunie este Ziua Drapelului Național.
Știu, nu sună a serbare de plajă. De Ziua Drapelului nu se oferă reduceri, nu se cântă manele tematice și nici nu e motiv de grătar… sau, mă rog, n-ar trebui. E clar că nu se agită nimeni să serbeze această zi ca pe Revelion. Nu se strigă „La mulți ani!” în ropote de aplauze, și nici nu e motiv oficial de picnic.
Dar poate ar merita să ne oprim o clipă. Nu mult. Cât să ne întrebăm: „Ce mai înseamnă, azi, un steag?” Tricolorul ăsta, care flutură deasupra școlilor, primăriilor și tribunelor, nu e doar un decor. E un fel de… amintire textilă că aparținem de ceva mai mare decât noi. Chiar și atunci când stăm în șlapi, cu telefonul într-o mână și o felie de pepene în cealaltă.
Pe vremuri, steagul era dus în bătălii, ținut cu sfințenie în școli, ridicat în liniște la festivități. Azi? Azi îl vedem pe tricouri la meciuri, pe fețele pictate de 1 Decembrie și, din păcate, uneori doar acolo. Între timp, în agitația zilnică, ne e tot mai greu să ne emoționăm la vederea unei bucăți de material cu trei culori.
Dar nu culoarea face steagul, ci ce punem noi în el. Respect, apartenență, amintiri, valori – toate astea încap, dacă vrem, într-o fâșie de pânză. Steagul nu cere solemnitate exagerată. Nu vrea să-l pupi dimineața sau să-l porți pe post de pelerină la protest. Ci să-ți aduci aminte, măcar o dată pe an, că faci parte dintr-o poveste mai mare decât lista ta de cumpărături.
Și pentru copii? Poate că e un moment bun să le spunem, între două reprize de joacă, că tricolorul e și despre ei. Despre școala în care învață, despre bunicii lor, despre limba pe care o vorbesc. Să-l vadă nu ca pe o obligație, ci ca pe un simbol care-i leagă de ceilalți, fără să le ceară să fie perfecți.
Azi, când totul pare în vacanță, lasă un gând să se odihnească lângă tricolor. Nu trebuie să-l înțelegi pe deplin, doar să-l recunoști ca parte din tine. Nu-i nevoie de parade. Doar de conștiență. Drapelul e acolo. Și spune o poveste în culori, dacă ai chef s-o asculți.
prof. Maria Adriana Nichitean
