Doza de educaţie (DDE) – Săptămâna aceasta vorbim despre un subiect fierbinte: războiul declarativ de săptămâna trecută dintre Ministrul Educației și profesorii care predau zilnic în clase. Domnul ministru cere ca dascălii să stea opt ore pe zi în școală. Simplu, nu? Dar când spațiile lipsesc, când pauza de masă devine un mit urban, iar birocrația se înmulțește ca un virus, chiar putem vorbi despre „program fix”?
Ministrul cere responsabilitate, însă uită esențialul: să ofere profesorilor condițiile reale pentru a-și face treaba – spații adecvate, un mediu decent și măcar un colțișor liniștit unde să-și bea cafeaua, fără să fie bombardați non-stop de zeci de mesaje pe grupurile de WhatsApp. În loc să creeze aceste condiții, domnului ministru pare a-i fi mai la îndemână să facă îndemnuri de genul: „Stați opt ore! Faceți mai mult! Nu vă demotivați!” – adică, pe scurt, „oferiți-le profesorilor un pic de aer, dar nu vă așteptați să zboare prea curând”.
Și în acest timp, birocrația crește. Promisiunile de debirocratizare rămân la stadiul de „poate data viitoare”. Catalog electronic? Poate cândva.
Spații noi? În alt mandat. Condiții decente? În altă galaxie. Rezultatul? Profesorii rămân singuri cu munca, cu provocările și cu tăcerea celor care ar trebui să-i sprijine.
În școli, există mulți profesori care muncesc nu doar 8 ore, ci mult mai mult, plătiți cu critici publice și cu un sistem care pare să-și bată joc de ei. Ceilalți? Mediocrii, chiulangiii, cei care fac meditații în loc să fie în clasă, continuă nestingheriți.
Ce ne învață acest duel? Că nu poți cere performanță fără să creezi condiții. Că respectul pentru profesori nu se câștigă cu amenințări și acuzații, ci cu dialog, sprijin real și reforme concrete.
Poate că cei care nu sunt profesori n-ar trebui să fie simpli spectatori pasivi în acest conflict. Poate ar trebui să susțină profesorii care se dedică, fiind atenți la vocea lor – pentru că de ei depinde viitorul copiilor noștri. În fața unor politici care adesea îi ignoră sau îi atacă, solidaritatea și înțelegerea pot fi cele mai puternice arme.
Și să nu uităm: un profesor demotivat nu învață pe nimeni să iubească cunoașterea.
prof. Maria Adriana Nichitean
