Doza de educaţie (DDE) – Începând de azi, mii de adolescenți pentru care școala contează, se așază în bănci cu emoțiile îngrămădite sub coate, pixul pregătit de luptă și o întrebare în gând: „Oare sunt suficient de bun?” Răspunsul simplu, pe care avem cu toții nevoie să-l auzim din când în când, ar fi putut veni de la părințe, de la profesor, dar vine de data asta de la Ministrul Daniel David: „Examenul e important și trebuie să dați tot ce puteți, dar nu vă definește valoarea ca oameni.”
Și e vital să subliniem asta. Pentru că Bacalaureatul e un test, nu o sentință. Nu e o ecografie a sufletului sau o hartă completă a potențialului tău. E doar o fotografie de moment a nivelului tău de pregătire. Atât.
Ca psiholog, am văzut de prea multe ori adolescenți striviți sub greutatea unui rezultat, ca și cum o notă de 6 ar însemna „ești un eșec”, iar una de 10 – „ești salvarea neamului”. Ei bine, nu. E doar o notă. Un indicator punctual, nu o etichetă de identitate.
Psihologic vorbind, ceea ce ne face să ne speriem nu este examenul în sine, ci poveștile dramatice pe care le construim în jurul lui: „Dacă nu iau BAC-ul, viața mea e distrusă”, „O să-i dezamăgesc pe toți”, „Nu mai am nicio șansă”. Aceste gânduri catastrofice nu doar că nu ajută, dar blochează exact resursele de care ai nevoie: luciditate, concentrare, încredere.
Pentru părinți am un mesaj, cred eu, clar: fiți acolo, dar nu cu rigla emoțională în mână. Susțineți, dar nu presați. E o diferență între a avea așteptări sănătoase și a turna anxietate în cafeaua de dimineață a copilului vostru.
Profesorilor, toată recunoștința. Știu că jonglați cu roluri imposibile în această perioadă. Și că, da, organizarea e haotică. Dar haosul se suportă mai ușor când e gestionat cu sens și empatie.
Azi, dragă adolescent… sau tânăr adult, spune-ți așa: „Bacalaureatul nu mă definește. Îl dau, îl iau în serios, dar rămân cine sunt dincolo de el.” Iar dacă o notă nu reflectă ce poți, nu uita: viața are infinit mai multe pagini decât foaia de examen. Și uneori, cele mai frumoase povești se scriu abia după ce credeai că ai greșit finalul.
prof. Maria Adriana Nichitean
